La masa cu Marx

La masă cu Marx este al cincilea volum de versuri al lui Matei Visniec, care se reîntoarce la poezie după o absență de 11 ani. Poemul politic La masă cu Marx, care dă și titlul cărții, nu este doar o lecție despre comunism, ci se constituie într-o dureroasă interogație asupra semnificației colaborării involuntare și neputincioase la mersul inexorabil al istoriei. Cartea este ilustrată cu 12 gravuri ale artiștilor: Andra Bădulescu, May Oana Isar, Joela Vișniec, Smaranda Isar, Iuri Isar și Matei Visniec.   „Reducerea la tăcere a poetului Matei Visniec de către dramaturgul Matei Vișniec părea, acum un deceniu, o crimă literară absurdă. Poezia de o claritate stranie cu care se remarcase tînărul din Rădăuți încă de la vîrsta de 16 ani îi cucerise pe cunoscătorii de poezie prin forța de sugestie, prin eleganța stilistică și prin însuși faptul că nu semăna cu a nimănui altcuiva. Să fii atît de repede acceptat ca un poet original, inconfundabil într-o literatură care numai de poeți valoroși nu duce lipsă și să renunți la acest senzațional succes atras de caii verzi pe pereți ai dramaturgiei echivala – pentru un observator obiectiv – cu un gest iresponsabil.” (Alex. Ștefănescu)    „In astfel de bijuterii poetice Matei Vișniec amestecă, în modul cel mai înalt, acuitatea reprezentărilor spirituale cu frisonul unor existențe vulnerabile, amenințate de dezintegrare și pierderea sensului. Universul hieratic al poemelor e fulgerat adesea de halucinații imprevizibile, terifiante, care aduc în decorul fantast un aer de comedie metafizică. Cunoașterea se resoarbe, în astfel de cazuri, într-o extază a uimirii, reacțiile se topesc într-o mecanică celestă, imponderabilă, cu zvîrcoliri de fantasmă. Aerul acesta de nedumerire calmă, de redempțiune ironică în care e învăluită ființa neputincioasă face din lirica lui Matei Visniec o stenogramă perfectă a disperării civilizate, în care inteligența joacă rol de amnezic.” (Radu G. Teposu)   „De fapt, ceea ce a impresionat de la bun început la Matei Visniec este prodigioasă sa capacitate de a fantaza. Un autor cu o asemenea imaginație nu avea cum se mulțumi să consemneze taciturn ceea ce-l înconjoară. Schemele epice și dramatice pe care le manipulează îi permit să creeze tabloul unei lumi coerente, ce va rămîne, în linii mari, aceeași în toate volumele de poezie și se va acutiza, primind variate ilustrări, în dramaturgia sa.” (Bogdan Cretu)