Pământul străjuit la miazănoapte de munții cei înalți, strâns între bătrâna Dunăre la apus și Oltul drag la răsărit, este Oltenia. Râurile, pâraiele îi străbat văile împădurite vărsându-se prin câmpiile întinse la miazăzi. Mantaua verde a dealurilor coboară lin de sub poalele munților. Satele rare, tăcute și nevăzute sunt sufletul acestor locuri minunate. Soarele verii își aruncă fără milă razele fierbinți, usucă, arde și seacă întreaga țară. Parcă nu este de ajuns căldura coborâtă din ceruri peste tot întinsul Valahiei, în vara anului 1801 s-a abătut și asupra Gorjului, regiune jumulită de soartă și de către cei aflați la putere. Iarba uscată, apele secate, ciuma și birurile grele au împuținat oamenii ascunși printre dealurile împădurite.
