Cu lacrimi și morminte și-a ostoit legionarul focul și jarul năzuințelor sale sfinte, precum moșii și strămoșii noștri, sfințind cu lacrimi murmurul apelor și brazda pământului, cu știute și neștiute morminte-ecouri divine. în lacrimi, romanul și-a adunat dureri, slavă și otravă. Cu lacrimi a sfințit de veacuri morți și morminte. Lacrimile sclipesc precum unda dangătului de clopot, venită din depărtări, vestind furtuni sau plecarea la cer a unui bun și fericit creștin, eliberat de durerile pământești, a unui bun camarad, a părinților noștri. Bogăția de lacrimi și morminte este o virtute de neclintit, este istorie, icoana și îndreptar de viața urmașilor, urmașilor noștri. Lacrima, mormintele și rugăciunea sunt lance de foc, spada de soare a Arhanghelului Mihail, sub sceptrul căruia s-au angajat legionarii să lupte, biruind adâncuri și suind Golgote de pătimiri. În stropul de lacrimi romanul a adunat dureri și slavă de veacuri și a sfințit morminte cu lacrimi. Cu lacrimi Mântuitorul Iisus Hristos a sfințit drumul Golgotei și a înroșit cu sânge lemnul Crucii pe care a fost țintuit. Cu lacrimi și morminte am îngrozit și vom birui veșnic pe dușman. Amin. - Petru C. Baciu Fragment din volum: “Chemați morții! Chemați sufletele celor ce s-au stins în adâncul temnițelor, în adâncul minelor de plumb! Chemați sufletele celor ce s-au stins în luptele din munți sau pe alte necunoscute câmpuri de luptă, chemați sufletele tuturor legionarilor căzuți pentru Legiune și Căpitan, pe cei morți în credința legionară în țară, în exil și pretutindeni. Chemați pe Căpitan, pe Vlad Țepeș, chemați sufletele tuturor voievozilor buni creștini, să ne rugăm împreună! Rugăciunea e spada creștinului și a legionarului pe care zbirii răului nu o pot sfărâma. Prin rugăciune dispare teama morții, întinerește sufletul și se oțelește brațul. Rugăciunea te însoțește oriunde și oricând, în văgăuni și în munți, în luptă, pe coline, la coasă și în temniță. Rugăciunea nu are nevoie de alai, ea nu are lanțuri, nici cătușe. Chemați morții, să ne rugăm împreună că în vremurile strămoșești! Rugăciunea îți adoarme rănile, îți potolește durerile, îți liniștește sufletul. Rugăciunea e lumina vremurilor învăluite în ceață. Chemați morții, chemați pe Căpitan, chemați pe Țepeș, pe toți camarazii și mucenicii Legiunii, să ne rugăm împreună. Vâltoarea vremii urlă smintind mințile. Păgânii de ieri, dărâmătorii de altare, clocînd noi și noi momeli și sminteli, clătină pe cei ce nu cunosc puterea rugăciunii. Nu încetați ruga. Lupta fără rugăciune înseamnă pierzare. Rugăciunea place lui Dumnezeu, îți dă curaj, avânt, vitejie și uiți de durerea vechilor torturi. În acest război din zilele noastre, nevăzut, între om și om, între armatele lui Lucifer diavolul și armatele lui Hristos Dumnezeu, va birui rugăciunea, aurora nestinsă. Chemați morții noștri legionari, chemați pe Căpitan, pe Ion Moța și Vasile Marin, pe toți mucenicii să ne rugăm împreună! Ei nu dorm nici în mormânt. Sunt vii și se roagă!”
