Cartea Lanterna bunicului meu. Proze la lumina amintirii PDF

Printre linguri, linguriţe, brelocuri, brelocuțe, tigăi, farfuriuţe, căţeluşi de plus, „elefănței bătuţi” cu pietricele nepreţioase şi alte bunătăți cu aromă de timp care a patinat nemăsurat peste trupuri, locuri și lucruri, o văd. O văd acolo, pe tarabă, cum se distinge, ca o regină aşezată în soare, ca o eroină tăcând despre tranşeele prin care a trecut. O reginǎ-eroină, îmbrăcată în culoarea uniformelor soldățești, cu un singur ochi, spart, prin care parcă m-a văzut la rândul ei. „Uite! Uite! Lanternă ca a bunicului meu!” vocalizez cu uimită bucurie, întinzând mâna să o culeg din plebea obiectelor şi să o ridic, pentru câteva clipe, nițel mai în dreptul privirilor noastre.