Paradisul lui Florin Petrachi este o nesfarsita jungla, deloc primitiva sau naiva (ca la Rousseau), ce nu apartine vreunui "timp barbar" (ca la Gauguin), ci una care se modeleaza in mana creatatorului, din spatele perdelei de iarba, printre nuferi plutitori, frunze si cactusi, nori si petale, cimpanzei si antilope, semne de ciurculatie si leoparzi, pasari si mare, aripi si oameni, in multiple lumi ce se deschid strat cu strat. Ceea ce vedem nu este un peisaj exotic ce emite o energie suprarealista, ci diferite grade de imersare in subconstient si imaginatie, in bagajele culturale si sociale, in propriile arhive de amintiri.
