Seria Lecții de viață din The School of Life alege câte un mare gânditor și pune accentul pe acele idei ale sale care au o însemnătate profundă pentru noi, cei de astăzi. Cărțile din această serie demonstrează că voci importante din trecut încă au lucruri fundamentale de transmis generațiilor actuale. Soren Kierkegaard a fost un filosof danez, teolog, poet, critic social și autor religios. S-a născut în 1813 la Copenhaga. Opera sa filosofică evidențiază primatul individului concret și importanța alegerii personale și a angajamentului. Critic acerb al gânditorilor idealiști contemporani cu el, Kierkegaard este considerat primul filosof existențialist. Veți găsi aici fragmente din cele mai importante lucrări ale sale. Volumul de față e alcătuit și prefațat de Robert Ferguson, autor al The Hammer and the Cross: A New History of the Vikings, precum și a doua romane în limba daneză. E romancier, biograf, dramaturg și istoric. Fragment: “Viața unui mare gânditor sau scriitor sau pictor a fost mereu importantă pentru mine în încercarea de a înțelege acea persoană și de a scoate cât mai multe de la ea. Circumstanțele vieții lui Kierkegaard par să dea o autoritate extraordinară operei lui, din două motive. Îl cred când spune că s-a lepădat de credința creștină a copilăriei sale înainte de a o redobândi ca adult; iar decesele timpurii din familia lui apropiată - mama și cei cinci frați și surori care au murit - alături de conștiința fragilității sale fizice, l-au făcut să conștientizeze moartea într-un fel unic și puternic, ca fiind ceva care ar fi putut să i se întâmple în orice clipă. I-a dat o conștiință vie a caracterului trecător al vieții. Un prieten își amintește că era atât de sigur că nu va apuca să trăiască până la 34 de ani, încât atunci când i-a împlinit, s-a dus să verifice data nașterii lui în arhiva bisericii, ca să se asigure. Kierkegaard este deseori considerat tatăl existențialismului, curentul filosofic asociat cu Jean-Paul Sartre și Albert Camus, care a devenit proeminent în Europa și America în anii 1950. În acest sens, el a fost un om modern cu o minte modernă. Avea acel tip de inteligență vioaie și remarcabilă care vede că fiecare potențial plan dc acțiune și fiecare judecată pe care o facem au justificare. Acest punct de vedere este cunoscut uneori ca „vedere judicioasă", abilitatea de a vedca ambele fațete (sau mai multe) ale unei dispute. Ar putea fi o aptitudine foarte utilă într-o sală de judecată, dar în viețile noastre private, dacă nu avem grijă, se poate foarte ușor transformă într-un relativism moral: spunem este acceptabil atunci când cineva jefuiește o bancă fiindcă nu are bani și nu poate obține o slujbă.”
