Încântare pură! O lume plină de romantism, flori și acuarele delicate. Pășiți înapoi în timp ca să descoperiți cum permitea limbajul florilor declarații secrete de amor. Acurarele delicate și elegante va dezvăluie o lume de mult apusă, o lume în care regulile lumii bune încorsetau sentimentele și emoțiile - la fel de strâns cum strângeau corsetele taliile tinerelor domnișoare!
• O abundență de ilustrații încântătoare • Informații fascinante despre o epocă romantică apusă • Listă cu flori • Dicționar de semnificații
Fragment din volumul "Limbajul romantic al florilor" de Gill Davies, Gill Saunders:
„Aceasta încântătoare carte abordează Limbajul florilor (Lingua Flora) din două perspective: prima jumătate a cărții se inspiră din The Book of Memory, o rafinată colecție de acuarele din secolul al XIX-lea, aparținându-i lui Fanny Robinson (1802-1872), artista, amatoare și iubitoare de flori. Cea de a doua secțiune trece în revistă și alte flori și descoperă impactul pe care l-a avut flora de-a lungul istoriei.
The Book of Memory a fost creată în decursul unui număr de ani: nu se poate preciza momentul inițial, însă, la vârsta de patruzeci de ani, Fanny continuă să lucreze la elegantele ei reproduceri — iar dacă, a intenționat ca acestea să fie un suvenir sau un dar, destinatarul rămâne secret. În epoca în care Fanny își realiza cartea, schițele și picturile se încadrau în tiparele educației de care beneficiau tinerele aparținând clasei mijlocii, iar botanica era considerată „un mod de amuzament pentru doamne". S-au redactat multe ghiduri referitoare la florile sălbatice și la plantele de grădină de către — și pentru — femei.
Picturile lui Fanny încapsulează tot romantismul unei ere de mult pierdute, perioada în care florile constituiau un mijloc important de comunicare într-o poveste de iubire sau într-o prietenie. Însoțitoarele aprige, protecția familială sau angajarea într-o anumită slujbă strângeau că într-un corset de fier activitățile sentimentale, la fel cum corsetele cu balene împiedicau dezvoltarea taliei! Iubiții beneficiau, în efortul lor pentru a-și face cunoscute sentimentele, de ajutorul florilor, care, fără a ocoli codurile comportamentale stricte — serveau la transmiterea mesajelor în cele mai fermecătoare moduri și contribuiau la elaborarea unui detaliat limbaj al florilor.
Florilor li s-au atribuit semnificații simbolice — în religie, în heraldică, în pictură, în literatură și în viața de zi cu zi. Irisul și crinul apar în primele picturi ale Fecioarei Maria drept simboluri ale purității ei. Din mitologia greacă vine asocierea narcisei cu egoismul și a zambilei cu mâhnirea. Folclorul abundă și el în semnificații atribuite plantelor. În referințele biblice și în operele lui Shakespeare, trandafirii roșii și albi au servit drept simboluri ale Angliei militante în timpul Războaielor Rozelor din secolul al XV-lea, în timp ce grădinile medievale au fost create pentru a oglindi simbolismul florilor — practica continuată în perioada Renașterii, simbolurile florale perpetuându-se și în arta religioasă.
Pe la începutul secolului al XVIII-lea, scena era pregătită pentru Lady Mary Wortley Montague, ingenioasa soție a ambasadorului britanic la Constantinopol. Ea a reușit să pătrundă, în haremul sultanului și a dezvăluit apoi compatrioților limbajul turcesc secret al florilor. În Orient, frumoasele flori erau de mult timp folosite drept mărturii romantice, iar acum prietenii și iubiții din Occident au început să-și transmită și ei mesaje secrete unii altora — în cea mai mare parte prin intermediul florilor, dar și al ierburilor, al pomilor și al fructelor. Lingua Flora a devenit un limbaj complex.”
