Lista de dorinte

Abi este pur și simplu devastată când Joseph, iubirea vieții ei, pune capăt relației lor motivând că sunt incompatibili. Când el îi lasă la ușă o cutie cu lucrurile care îi aparțin, Abi descoperă printre acestea o listă de 10 dorințe, pe care Joseph își propusese să le bifeze până la 40 de ani. Ea decide să ducă la îndeplinire această listă, din dorința de a-l determina să se întoarcă la ea, dovedindu-i astfel că sunt perfect compatibili. Există însă o problemă – sau mai degrabă 10. Abi nu este o iubitoare a activităților în natură și este terifiată de înălțimi – ceea ce constituie o adevărată problemă atunci când pe listă apar escaladarea unui munte, un tur al unei insule cu bicicleta și, nu în cele din urmă, coborârea în rapel a celui mai înalt turn din oraș. Pe măsură ce își vindecă inima rănită, bifând cele 10 puncte de pe listă unul după altul, Abi descoperă o extraordinară încredere în sine, care o transformă într-o altă persoană. Lista de dorințe este o poveste fabuloasă despre dragoste și forțarea limitelor, relatată cu umor și ingenios gradată.      Fragment din romanul "Listă de dorințe" de Anna Bell:       "- De fapt, am ceva ce o să te facă fericită. Își deschide geanta și adaugă zâmbind: Am bilete.     - Pentru ce? o întreb eu, sperând să fie pentru cinema, fiindcă nu există prea multe variante de bilete care să îți permită să mergi devreme la culcare.     - Te ajut cu lista de dorințe. Ai trecut Glastonbury pe listă, nu-i așa?     - Așa e, zic eu nedumerită. Festivalul de la Glastonbury este peste vreo două luni și nu mai sunt bilete.     - Ei bine, se organizează un festival pe pajiște și am obținut bilete gratuite.     Scoate două bilete viu colorate, legate cu șnururi roz, și începe să le învârtă.     - Minunat! răspund printre dinți.     Nu mă pot supăra, fiindcă este un gest drăguț și încurajator.     - Nu trebuie să bei mult. Putem să ne plimbăm pe-acolo. Plus că e aproape de tine, așa că poți să te întorci acasă oricând vrei.      Nu sunt convinsă.     - Știu că nu e genul de festival la care să mergi cu cortul, dar vin o mulțime de trupe. Vor cânta și cei de la Portaloos. Ar trebui să conteze, nu? Biletele sunt valabile și mâine, așa că, dacă vei avea chef după plimbarea cu bicicleta...     - Ăăă...     - Haide, Abi! Când mai ai ocazia să primești bilete gratuite la un festival? Plus că sunt categoria VIP.     Îmi ridic capul, iar privirile noastre se întâlnesc. Știe că ador cuvântul „VIP”. Încă nu am zărit o celebritate la vreunul dintre evenimente, însă VIP nu este doar sinonim cu „oameni faimoși”, ci înseamnă, de obicei, și chestii gratuite.     - Trebuie să mă schimb? o întreb oftând.     N-am chef să-mi scot blugii și maioul.     - Nu, ia-ți doar un hanorac cu glugă. Va fi răcoare mai târziu.     Bine că, cel puțin, nu e nevoie să mă dichisesc.      - Ia-ți lucrurile să mergem!     - Poftim? Acum?     - Aham! A început la trei, deci am întârziat puțin.     Eu gem.     - În regulă, dar dacă mergem acum, eu mă întorc mai devreme. Trebuie să mă odihnesc pentru ziua de mâine.     - Ne-am înțeles, zice Sian când mă ridic din balansoar și întru în dormitor ca să-mi iau hanoracul.     les după câteva clipe și mi-l leg în jurul taliei. Mă uit în oglindă și văd că încă mai am rîmel pe gene. Consider că sunt suficient de aranjată pentru o ieșire în aer liber.     Observ că Sian este machiată la ochi cu tus negru și că poartă pantaloni scurți de blugi peste colanți. E mult mai pregătită pentru festival decât sunt eu. Dacă aș putea fi convinsă să fac și eu la fel...      - La ce oră începi mâine? mă întreabă Sian.     Când deschid ușa din spate, auzim muzică rock răzbătând din depărtare.     - Luăm aeroglisorul de 7.15.     - Oh, aeroglisorul! Ești curajoasă.     - Știu, zic eu înfiorându-mă.     Aeroglisorul ar fi un motiv suficient ca să rămân pe malul acesta. Cu toate astea, abia mâine va fi începutul durerii mele     Încerc să înlătur gândul legat de turul cu bicicleta. Măcar știu, de când am coborât dealul săptămâna trecută, că pot acum să merg pe bicicletă, plus că nu mai am febră musculară din cauza windsurfingului. Mai știu, de asemenea, că odată cu acest festival și cu turul de mâine, voi bifa jumătate de listă. Voi trece peste faptul că încă nu reușesc să spun prea multe în spaniolă, în afară de „hola". Mă duc în continuare la curs, așa că încerc cel puțin să învăț o limbă străină - se pune, nu?     Sunt la jumătatea listei, adică la jumătatea drumului până la lui Joseph. Ori la jumătatea drumului spre eșec. Am postat pe Facebook și am primit nenumărate aprecieri [...]”