Ediția a III-a, revăzută și adăugită Volum de istorie literară sui-generis, cartea urmărește evoluția fenomenului artistic românesc în condițiile tragice ale unei societăți opresive și eforturile excepționale ale scriitorilor români de a face să funcționeze, cu cît mai puține concesii, instituția literaturii. Studiul tratează cele cinci etape distincte, decelate de critic, în evoluția literaturii în perioada comunistă. Prima perioadă (1948-1953) se încheie cu moartea lui Stalin; a doua, numită etapa destalinizării formale (1953-1957), se termină violent, odată cu Revoluția din Ungaria. A urmat o nouă etapă (1957-1964) de reindoctrinare și de procese politice, care au răspîndit teroarea printre intelectuali. În perioada următoare (1964-1971), de liberalizare diversionistă, s-a declanșat un proces de recuperare a literaturii române și de refacere a experiențelor interbelice. Aceasta s-a sfîrșit cu tentativa lui Nicolae Ceaușescu de reindoctrinare ideologică prin lansarea Tezelor din iulie (1971). Ultima etapă, 1971-1989, s-a încheiat odată cu căderea comunismului.
