Cartea Logica lui Dimitrie Cantemir PDF

Volumul Logica lui Dimitrie Cantemir a fost redactat de filosoful Iosif Brucar între anii 1951-1953, la București. La începutul anilor '50, acad. C.I. Gulian, directorul Institutului de Filosofie din acea vreme, le-a solicitat lui Dan Bădărău și lui Iosif Brucar să elaboreze câte o lucrare închinată filosofiei și logicii voievodului moldovean. Dan Bădărău s-a ocupat de Filosofia lui D. Cantemir, iar I. Brucăr de Logica lui D. Cantemir. Dacă lucrarea lui D. Bădărău a fost publicată în 1964, cea a lui I. Brucăr a rămas în manuscris timp de 62 de ani. În Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii (1701), D. Cantemir sintetizează cunoștințele pe care le-a căpătat în timpul educației sale în perioada în care a fost elevul lui Ieremia Cacavela. D. Cantemir divide logică în două părți: logica naturală și logica artificială. Logica naturală este gândirea spontană în care ideile se înlănțuiesc, fără ca cel care gândește să fie conștient de regulile pe care le urmează gândirea sa. Cea de-a doua, logica artificială este o expunere sistematică a regulilor gândirii corecte stabilită de Aristotel. Logicianul Dimitrie Cantemir a utilizat, așa cum bine a sesizat I. Brucar, în Compendiolum universae logices institutiones „o seamă de tratate, compendii și comentarii, unele devenite clasice la acea vreme, altele mai puțin cunoscute. A filtrat totul prin sita deasă a bunului simț și a criticii, păstrând numai ceea ce era conform concepției sale filosofice”. După D. Cantemir, Alexandru Aman este cel de-al doilea roman care redactează o lucrare proprie de logică, Logica judecătorească (1851). Toate celelalte lucrări de logică apărute în spațiul public românesc între anii 1701-1851 sunt traduceri din autori străini. Adrian Michiduța