Cu ironia sa plină de rafinament, cu inegalabilă să măiestrie artistică, Thomas Mann imaginează o posibilă întâlnire între iubita din tinerețe a lui Goethe, neuitată Lotte a lui Werther, și cel care, cincizeci de ani mai târziu, devenise patriarhul literaturii germane. Câtă emoție reprimată, câte sentimente contradictorii, ce jocuri subtile cu miturile unei epoci încap între copertele acestei cărți fermecătoare! Eseist, critic de cultură și romancier, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1929, Thomas Mann s-a născut la Lubeck, în nordul Germaniei, în 6 iulie 1875. Una dintre capodoperele sale timpurii, Casa Buddenbrook, a fost publicată când avea 26 de ani. În perioada următoare se concentrează pe române scurte - Alteța regală, Lotte la Weimar, Alesul, Mărturisirile escrocului Felix Krull - și povestiri: Tonio Kroger, Moarte la Veneția, Mario și Vrăjitorul. Admirator al literaturii ruse, scrie câteva eseuri despre Dostoievski și Tolstoi. Lucrează timp de 10 ani la romanul Muntele vrăjit, publicat în 1924, urmat de trilogia Iosif și frații săi (1933-1942) și de Doctor Faustus (1947), ultima sa mare creație literară. Moare în Elveția, la Zurich, în august 1955.
