Luarea Ismailului

Mihail Siskin s-a născut în 1961, la Moscova. După absolvirea Institutului Pedagogic de Stat a lucrat ca ziarist și apoi ca profesor de germană și engleză. La doar doi ani după debutul său literar, petrecut în anul 1993, cu volumul de scurte povestiri Urok Kalligrafii, se stabilește în Elveția, la Zurich, și lucrează ca interpret pentru azilanții vorbitori de limba rusă. Este scriitorul căruia i s-au acordat cele trei mari premii literare rusești: Russkii Buker în 2000, penru Luarea Ismailului, Naționalnii bestseller în 2005, pentru romanul Părul Venerei (tradus în română de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publishing, București, 2013 (și Bolșaia kniga în 2011, pentru romanul Scrisorar (tradus în română de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publishing, București, 2012). Trei dintre cele mai traduse romane ale sale au fost dramatizate și puse în scenă: Luarea Ismailului la Teatrul MOST, Scrisorar la Teatrul de Artă din Moscova, iar Părul Venerei la Atelierul „Piotr Fomenko“. „Firește că sunt un autor greu de tradus. Nicio traducere nu e ușoară. În realitate chiar scriitura mea e un soi de traducere. Tot ceea ce este important în viața noastră nu se petrece la nivel verbal. Așa că tot ceea ce mi se pare important traduc în limbajul tuturor limbilor. Eu aș fi fericit dacă aș reuși să mă traduc, de exemplu, în limbajul muzicii, dar eu doar să scriu și să citesc pot.“ - Mihail Șiskin, într-un interviu publicat în The American Reader „În Occident, sintagma «literatura rusă» vorbește, în general, despre reprezentanții realismului — Tolstoi, Cehov —, căci probabil Rusia modernă — a lui Șiskin — este prea reală pentru realism.“ - Boris Fishman, The New York Times Ismailul menționat în titlul acestui roman este orașul care, odinioară, a aparținut Imperiului Otoman, luat și pierdut de armatele ruse de mai multe ori. Referința istorică e însă o metaforă-capcană pe care Șișkin le-a pregătit-o cititorilor. „Luarea Ismailului“ e un număr de circ cu șoareci care aleargă disperați să-și câștige bucățica de brânză. Luarea Ismailului este o carte despre barbaria umană, despre complexitatea vieții în care singură luptă care are sens este cea împotriva morții, fie numai și pentru faptul că „viitorul e entuziasmant“. Mihail Șiskin, autodeclarat admirator al lui Vladimir Nabokov și al lui Sasa Sokolov, continuator al marii literaturi ruse, creează, cu Luarea Ismailului, o simfonie postmodernă compusă din povești, metafore și semnificații, scene din istoria Rusiei, scrisori, adnotări de jurnal, pledoarii avocățești, declarații de martori, fabule și cronici. Întrețesând fragmente felurite, Șișkin construiește treptat ideea centrală a romanului, și anume: cum să ajungi la o înțelegere cu moartea, cu nedreptatea, cu suferința, cu boala, cu putreziciunea, dacă, în mod inexorabil, ești condamnat să le înduri încă de la naștere? Roman premiat cu premiul Booker rusesc în anul 2000, unul din cele mai prestigioase premii ale lumii literare. „Luarea Ismailului” este primul volum scris de autor (în revista Znamia, iar, după un an, publicat în volum; ulterior, au urmat celelalte volume deja cunoscute ale scriitorului “Părul Venerei” – 2005, respectiv “Scrisorar” – 2010, care i-au adus celebritatea și care l-au consacrat ca fiind unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori contemporani). Ismailul menționat în titlul acestui roman este orașul care, odinioară, a aparținut Imperiului Otoman, luat și pierdut de armatele ruse de mai multe ori. Referința istorică e însă o metaforă-capcană pe care Șișkin le-a pregătit-o cititorilor. „Luarea Ismailului“ e un număr de circ cu șoareci care aleargă disperați să-și câștige bucățica de brânză. „Luarea Ismailului” este o carte despre barbaria umană, despre complexitatea vieții în care singură luptă care are sens este cea împotriva morții, fie numai și pentru faptul că „viitorul e entuziasmant“.