Lumea ca un mare spectacol. Dovezile evoluției. Este greu de închipuit o mai clară, mai cuprinzătoare și mai incitanță trecere în revistă a dovezilor evoluției în biologie decât Lumea ca un mare spectacol. Exemplele vii ale selecției naturale, indiciile oferite de fosile, datele embriologice, analizele geneticii moleculare toate aceste probe, prezentate de Richard Dawkins cu eleganță și rigoare, constituie demonstrația inatacabilă că statutul evoluționismului e la fel de solid că statutul oricărei științe a naturii din zilele noastre. Dovezile evoluției se înmulțesc pe zi ce trece și n-au fost niciodată mai puternice. În același timp și în mod paradoxal, opoziția neinformată este și ea mai puternică decât îmi aduc aminte să fi fost vreodată. Cartea de față reprezintă o trecere în revista personală a dovezilor care arată că teoria evoluției este o realitate la fel de greu de contestat că orice altă realitate științifică. - Richard DAWKINS RICHARD DAWKINS s-a născut în 1941 la Nairobi (Kenya) într-o familie de coloniști englezi. La vârsta de opt ani s-a mutat împreună cu părinții în Anglia. A studiat zoologia la Oxford. Între 1967 și 1969 a predat în America, la Berkeley, apoi, din 1970, s-a stabilit la Oxford. Fragment din cartea "Lumea ca un mare spectacol" de Richard Dawkins "NATURA CA AGENT DE SELECȚIE Dați-mi voie să trag o concluzie a ultimelor capitole. Selecția - sub forma celei artificiale, făcută de crescătorii umani - poate transforma în câteva secole un câine-paria într-un pechinez sau o varză sălbatică într-o conopidă. Diferențele dintre oricare două râse de câini ne ajută să ne facem o idee despre cantitatea schimbărilor evolutive care pot fi realizate în mai puțin de un mileniu. Următoarea întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este: câte milenii avem la dispoziție pentru a socoti întreaga istorie a vieții? Dacă ne imaginăm simpla cantitate de diferențe care separă un câine-paria de un pechinez, obținute în doar câteva secole de evoluție, cu cât e mai lung timpul care ne desparte de începuturile evoluției ori, să zicem, de începuturile mamiferelor? Sau de vremea în care peștii s-au mutat pe uscat? Răspunsul este că viața n-a început cu doar câteva secole, ci cu zeci de milioane de secole în urmă. Vârsta măsurată a planetei noastre este de aproximativ 4,6 miliarde de ani, adică 46 de milioane de secole. Timpul scurs de când strămoșul comun al turor mamiferelor de astăzi a făcut pentru prima oară umbra Pământului este de aproximativ două milioane de secole. Un sngur secol ni se pare nouă, oamenilor, foarte lung. Vă puteți închipui două milioane de secole puse cap la cap? Timpul scurs de când strămoșii noștri pești s-au târât afară din apă și au început să trăiască pe uscat este de vreo trei milioane și jumătate de secole, de vreo douăzeci de mii de ori mai mult decât a durat pentru a obține diversele rasele - foarte diferite - de câini, de la stamosul comun al tuturor câinilor de astăzi."
