Întorcîndu-se la filosofie, Adrian Miroiu argumentează că înțelegerea pe care o avem despre lume se realizează, în situații extrem de semnificative, într-o modalitate specifică: nu prin indicarea a ceea ce este legic ori general, ci prin evidențierea existenței unor „entități reflexive”. Acestea joacă un dublu rol, aparent paradoxal: atît de fundament ori principiu, cît și de făptură comună. Nous-ul lui Anaxagora între celelalte homoiomerii, proprietatea existenței între celelalte proprietăți ale lucrurilor, lumea actuală în raport cu celelalte lumi posibile sau divinitatea întrupată sînt cîteva dintre exemplele analizate. Adrian Miroiu detectează acest model de conceptualizare și în analiza societății – a instituțiilor ei economice, politice și morale. Teoriile noastre, argumentează autorul, pot aspira mai îndreptățit să atingă adevărul atunci cînd fac apel la entități reflexive. Din cuprins: Anaxagora și al său Nous • Plantă originară a lui Goethe • Existența și reflexivitate • Lumea actuală • Dumnezeu întrupat • Validitatea argumentului ontologic • Structura reflexivă a lumii sociale • Realismul științific • Statul ca entitate reflexivă • Reflexivitate și alegere socială • Comportamentul moral
