Macedonski-Bacovia. Simbolismul romanesc

Lucrarea cuprinde biografii, poezii și referințe critice ale simboliștilor români: Alexandru Macedonski, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel,Stefan Petică, Ovid Densușianu, Ion Minulescu, D. Iacobescu,Eugeniu Ștefănescu- Est și George Bacovia. Fragment din lucrarea: "Macedonski-Bacovia. Simbolismul românesc" de Florea Firan "PROZATORUL Drimul critic dispus să vadă dincolo de aparențe și de prejudecăți a fost Tudor Vianu care, în „Arta prozatorilor români”, descifrează două tendințe esențiale în proza lui Macedonski: continuarea liniei primului realism memorialistic pasoptist și anticiparea modernismului prin scrieri nonnarative și prin realizarea unor caractere excentrice. Poetul își găsește timbrul propriu în acele „Năluci din vechime", apărute în Cartea de aur (1902), ca un reflex al unui adevărat complex de înadaptare socială. El se refugiază într-o societate istorică fictivă, îmbătat de poezia epocii trecute, regretând fericirea copilăriei și patriarhalitatea (Pitarul, Ceaușul, Căpitanul de poștă, Verigă-Țiganul). În proza macedonskiană, evocarea se conjugă cu obsesia confesională, permanent putându-se detecta elemente memorialistice și biografice (Pe drum de poștă, Caii negri, Bariera șimnicului, Drama banală). În partea cea mai valoroasă a prozei lui Macedonski ne întâmpină trăirea idealului, elevația, visul, himera. De aici vine percepția psihologiilor singulare, alienate, simpatia pentru tipurile de iluzioniști și fantaști (Între cotețe, Nicu Dereanu). Personalitatea eroilor nu merge în direcția socială., ci morală. Macedonski nu este un creator de personaje, el excelează în descrieri de tip estet, remarcabile fiind rafinamentul, finețea, simțul plastic. „Casa cu nr. 10” este o veritabilă „natură statică". Scriitorul a abordat, printre primii la noi, și genul science fiction în Oceania — Pacific — Dreadnought. O operă unică rămâne romanul Thalassa, care inaugurează în literatura noastră proză de notație a senzațiilor, cu tendința explorării unor zone noi, instinctuale, onirice, patologice. Macedonski acumulează.", cum a demonstrat Adrian Marino în masiva sa exegeză, pe fondul său fundamental romantic elemente parnasiene, naturaliste, simboliste, intuind chiar suprarealismul prin descoperirea ideii de hazard și absurd. "