Maddie Little si formula prieteniei

Madeline Little este sigură că va deveni un mare om de știință, precum bunicul ei, un faimos biolog. Este pasionată de studiul bacteriilor și i se pare că e mai ușor să se lupte cu microbii decât să accepte că bunicul său a murit, că sora ei suferă de o boală gravă, că prietena ei cea mai bună a schimbat școala și acum o ignoră. Când cei din jur i se par banali și enervanți, preferă să scrie POS-uri („proceduri operaționale standard“), adică pașii pe care îi are de făcut ca să scape de ei. Dar, când POS-urile ei răutăcioase sunt citite de noii colegi din gimnaziu, Maddie nu poate repara lucrurile decât aplicând formula prieteniei descoperită de bunicul său: „În viață, cel mai important lucru e să fii binevoitor. Totdeauna binevoitor.“ Fragment din cartea "Maddie Little și formula prieteniei" de Erin Țeagăn "Dar bănuiam că asta o să se întâmple. N-a mai trebuit să merg până acum, dar Brooke merge la un medic specializat în bolile de sânge o dată pe an, uneori și mai des, când are sângerări abundente. - Mă lăsați să merg la petrecerea de ziva lui Derek McLaughlin în weekendul ăsta? întreabă Brooke de pe canapea. Mama îmi cuprinde fața în mâini, studiind-o. - Arată-mi unde te-a lovit mingea. - N-am nimic. Încerc să schimb subiectul. - Mamă, la Elizabeth la școală au trei laboratoare. Pot să facă experimente pe bune. Au și o autoclavă în miniatură, tată. La „Jasper Johns" n-au nimic de genul. Tata rămâne încremenit, cocoțat în continuare pe fotoliu. - Funcționează? Mama se îndepărtează. - Încă nu i-ai dat o șansă școlii, Maddie. - Noi nici măcar n-avem biblioteca! Mama se oprește, pentru că știe că, pe lângă vasele cu agar-agar, autoclave și colecții științifice, am nevoie de biblioteci pentru sănătatea și starea mea de bine. - Există o bibliotecă, spune Brooke. Doar că e în curs de renovare. - Perpetua! exclam eu, turnând toate ingredientele în apă care fierbe. Mama își pune mâinile în șolduri. Nu-mi place de nicio culoare când se protăpește așa, ca o statuie nesuferită din piatră. Îmi încrucișez brațele la piept. - Tabloul ăla se vede de cum intri pe ușă, să știi. Mă întorc spre mașina de gătit, inspirând mirosul de supă caldă, și amestec în agar-agar. Simt cum mi se prelinge apa rece pe spate din părul ud. - Alo? Brooke bate cu pumnul în perete. - Pământul către părinții mei. Mă lăsați sau nu? - Derek McLaughlin nu e la liceu? întreb eu. Nu e puștiul care tocmai a ieșit de la școala de corecție? - Mai taci, Maddie!"