Cartea Maddie Little si formula prieteniei PDF

Madeline Little este sigură că va deveni un mare om de știință, precum bunicul ei, un faimos biolog. Este pasionată de studiul bacteriilor și i se pare că e mai ușor să se lupte cu microbii decât să accepte că bunicul său a murit, că sora ei suferă de o boală gravă, că prietena ei cea mai bună a schimbat școala și acum o ignoră. Când cei din jur i se par banali și enervanți, preferă să scrie POS-uri („proceduri operaționale standard“), adică pașii pe care îi are de făcut ca să scape de ei. Dar, când POS-urile ei răutăcioase sunt citite de noii colegi din gimnaziu, Maddie nu poate repara lucrurile decât aplicând formula prieteniei descoperită de bunicul său: „În viață, cel mai important lucru e să fii binevoitor. Totdeauna binevoitor.“ Fragment din cartea "Maddie Little și formula prieteniei" de Erin Țeagăn "Dar bănuiam că asta o să se întâmple. N-a mai trebuit să merg până acum, dar Brooke merge la un medic specializat în bolile de sânge o dată pe an, uneori și mai des, când are sângerări abundente. - Mă lăsați să merg la petrecerea de ziva lui Derek McLaughlin în weekendul ăsta? întreabă Brooke de pe canapea. Mama îmi cuprinde fața în mâini, studiind-o. - Arată-mi unde te-a lovit mingea. - N-am nimic. Încerc să schimb subiectul. - Mamă, la Elizabeth la școală au trei laboratoare. Pot să facă experimente pe bune. Au și o autoclavă în miniatură, tată. La „Jasper Johns" n-au nimic de genul. Tata rămâne încremenit, cocoțat în continuare pe fotoliu. - Funcționează? Mama se îndepărtează. - Încă nu i-ai dat o șansă școlii, Maddie. - Noi nici măcar n-avem biblioteca! Mama se oprește, pentru că știe că, pe lângă vasele cu agar-agar, autoclave și colecții științifice, am nevoie de biblioteci pentru sănătatea și starea mea de bine. - Există o bibliotecă, spune Brooke. Doar că e în curs de renovare. - Perpetua! exclam eu, turnând toate ingredientele în apă care fierbe. Mama își pune mâinile în șolduri. Nu-mi place de nicio culoare când se protăpește așa, ca o statuie nesuferită din piatră. Îmi încrucișez brațele la piept. - Tabloul ăla se vede de cum intri pe ușă, să știi. Mă întorc spre mașina de gătit, inspirând mirosul de supă caldă, și amestec în agar-agar. Simt cum mi se prelinge apa rece pe spate din părul ud. - Alo? Brooke bate cu pumnul în perete. - Pământul către părinții mei. Mă lăsați sau nu? - Derek McLaughlin nu e la liceu? întreb eu. Nu e puștiul care tocmai a ieșit de la școala de corecție? - Mai taci, Maddie!"