Malini Vol. II

Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineață. A publicat poezii, articole și proza în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineață, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Spații Culturale, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur, etc. sau articole în ziarele online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat. Editorial, a debutat în 2011 la Editura Eurograph — Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. La aceeași editură a publicat în 2011 volumele de poezie și proză: Frăția trandafirului rupt, Jurnalul apelor purpurii, Jurământul Templierului, Jurnal de nopți și dimineți risipite, Rugăciunea de piatră, Neînțelese dimineți și Jurnal de primăvară mutilată. În anul 2012 i-a apărut la Editura Tracus Arte — București, antologia (de poezie și proză), Jurnalul apelor purpurii, despre care Radu Voinescu spunea în prefață: „Poeticitatea atroce a acestei cărți o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială. Cred că prin apariția ei se deschid căi fertile pentru poezia română, cai pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de față, militează de vreo două decenii. Poate că e timpul ca astfel de apariții să nu rămână niște momente insolite". În anul 2013 a publicat la Editura Eikon, cartea de proză scurtă, 7,63, despre care scriitorul Liviu Antonesei spunea, pe coperta a patra: „Da, talentul său este chiar de calibrul 7,63, cum dovedește și volumul ce poartă acest nume, pentru că literatura este o armă superioară tuturor celorlalte, cu pistolul mitralieră în frunte! Este uimitor cum autorul reușește să ridice banalul vieții, ba chiar și al „vieții la țară", până la granițele — adesea dincolo de ele — magicului și miraculosului". În noiembrie 2014, editura Eikon lansează la Gaudeamus cartea Mălini despre care Ruxandra Anton spunea în revista „Cultura" ca „emana o căldură și o vitalitate autentică, care te captivează. Este uimitor cum de reușește să te incîte chiar și atunci când povestește întâmplări comune. E clar că are darul povestirii, e clar că deține magia cuvintelor". În anul 2015, publică la Editura Tracus Arte, cartea de poezie „SACRA EROTICĂ". În anul 2016, publică la Editura Eikon, volumul de proză „Departe de Troia".. în luna februarie a anului 2017, vede lumina tiparului, la Editura Eikon, volumul de poezie, „Sublimare". Fragment din carte: "Pe șosea trec două faetoane încărcate cu lucerna. Calul care trage primul faeton fornăie și primește câteva bice pe spinare de la stăpânul său. — Las' ci ți giugănesc eu sâmbați și n-ai și mai ai tu airi di aiestea, îi striga omul cocoțat pe uriașa movilă vegetală. Scot taraboanța din șopron și o parchez în fața prundișului rămas după ce a fost cârpită aleea de asfalt. Ar trebui să car prundișul sub cerdac și în felul acesta să astup gropile făcute de ploaie sau de scălda găinilor. Ridic prima lopată cu prundiș, dar mă opresc imediat. Tăraboanța îmi e dragă, mi-e teamă că dacă o voi încărca cu prundiș, i se vor rupe brațele și va deveni un obiect vechi, mutilat și nefolositor. Dinspre Suha vine o remorcă încărcată cu bușteni de brad. Calul nărăvaș se teme și pentru o clipă dă impresia că se va arunca în șanț. Soția celui care adineauri înjură calul, țipă: — Iuu, tani harmăsaru' ci ni trântești! Tani-l!, uai. Remorca trece pe lângă cele două faetoane, ia curba din dreptul școlii și pleacă mai departe ducând cu ea fala pădurilor mălinene. Pleacă și cele două faetoane, iar eu mă hotărăsc să car prundișul cu o găleată neagră de plastic. — Da di ci cari cu găleata? Tăraboanța i în concediu? Doi tineri, soț și soție, mă privesc din drum. Cei doi râd de taraboanța mea, probabil ultimul "mijloc" de transport de acest fel din zonă. Tata spunea că lucrurile sunt ca și oamenii, trebuie să fie folosite până când "carnea." lor se destramă."