Mami, tați, mă auziți? Pentru o mai bună înțelegere a copilului - Ediția a V-a Căci ei au propriile lor gânduri! Acesta ar putea fi laitmotivul unei cărți care ne invită să descoperim incredibila bogăție a limbajelor prin care copilul încearcă să se dezvăluie și să se familiarizeze cu o lume plină de neprevăzut și de pericole. În perioada primei copilării, părinții și educatorii sunt puși în fața unei varietăți de limbaje nonverbale pe care trebuie să le asculte, să le recunoască și să încerce să le înțeleagă: gesturile, somatizările sau simbolizările. Când copilul are acces la exprimarea verbală, începe minunatul joc al transpunerii în cuvinte a trăirilor și a emoțiilor, al ascultării și al recunoașterii copilului ca individualitate. Copilul are puterea magică de a se face auzit, de a ne înțelege fără cuvinte, de a ne permite să ne întoarcem la propria copilărie pentru a umple golurile de tristețe și angoasă... trebuie doar să îl ascultăm. Mă adresez tuturor celor care își asumă responsabilitatea de a acționa personal și imediat, în vederea îmbunătățirii relațiilor cu ei înșiși și cu cei din jur. Să comunicăm mai bine pentru a fi mai buni... Să fim mai buni pentru a trăi mai bine... Să trăim mai bine nu doar pentru a supraviețui... Pentru a obține bucuria vieții și respectul față de sine. - Jacques Salome Fragment din cartea "Mami, tati, mă auziți?" de Jacques Salome: "A răsufla ușurat e o modalitate de a ușura suferința, resentimentul, neputința. • „Tatăl meu era deja în comă când m-am dus să-l vizitez la spital. Eram disperată, pentru că nu știam cum să stabilesc o comunicare cu el, pe urmă am început să respir și, ca prin minune, a început și el să respire în ritmul meu. A fost un extraordinar moment de înțelegere, chiar înainte ca el să se stingă din viață." Imediat după venirea pe lume a bebelușului, s-ar putea rezerva un moment pentru ca mama și tatăl să respire în preajma acestuia, lăsându-l să le audă respirația. În primele luni de viață și, mai târziu, în momentele de criză, respirația ar trebui să fie unul dintre limbajele privilegiate ale schimbului apropiat. Prin respirație se transmite ceva din imensa pulsație a vieții. Tensiunile Gesturi-reacții, rupturi de ritm, violente purtate, reținute sau exprimate, iată câteva dintre semnalele pe care le vom transmite și uneori înscrie în corpul copilului, din cauza înscrierii tensiunilor în corpul nostru. Dacă suntem neliniștiți, furioși sau amenințați, vom arăta lucrul acesta prin felul respirației, printr-o oprire sau o modificare a ritmului ei, prin umezeala mâinilor și vom transmite astfel numeroase mesaje. Copilul poate înscrie această manifestare foarte devreme în propriul său corp și va încerca să se protejeze de amenințarea, de angoasa pe care o resimte, motivat sau nu. • O tânără femeie înotă în mijlocul piscinei când, deodată, țipă: „Dați-mi pace, lăsați-mă...", apoi s-a scufundat. Se va trezi șase ore mai târziu fără să-și aducă aminte de nimic. Astăzi, ea poate pune acel eveniment în legătură cu ceea ce trăia ca femeie, lucruri de nespus (de către ea) și de neînțeles (de către cei din jur)."
