Mari olteni

Titlu disponibil cu autograf; încă 1 exemplar disponibile. Timp de mai multe secole, activitatea culturală, având mai întâi marele centru la Episcopia Râmnicului, apoi la școlile și societățile din Craiova, a subliniat specificul oltean, nu după modelul occidental al pitorescului, ci din dorința de a arăta că acolo, în Oltenia, există ceva foarte național. Sinteza ideii a fost găsită de Iorga: "Oltenia, țara întreagă și plină de oameni", iar descrierea ei s-a făcut tocmai prin foarte mulți oameni. Am ales în această lucrare prezentarea câtorva vârfuri ale complexului cultural oltean, cei mai mulți dintre ei de anvergură internațională și academicieni, pentru a ilustra existența unui anumit lanț cauzal constituit din trei inele: nașterea în spațiul oltean, creșterea în familia olteană și educația în școlile provinciei. Astfel de personalități pot fi găsite în oricare altă provincie istorică a României, în jurul marilor centre de spiritualitate românească de la Școala Ardeleană sau Școala Paisiană, la centrul tomitan de la Constanța sau în leagănele nefericite de la Chișinău și Cernăuți. Marii olteni sunt de fapt mari romani, niște vârfuri ieșite dintr-un loc cu tradiție. - Autorul  Fragment din carte: "IOAN GHEORGHE BIBICESCU (1849-1924) Omul de la Banca Națională Pentru români, Ioan Gheorghe Bibicescu rămâne un guvernator bun al Băncii Naționale, eventual pentru calitatea sa de conducător al Băncii Naționale atunci când Tezaurul României a fost refigiat în Rusia. Dar importanța operei de circulație internațională a lui Bibicescu provine din seriozitatea, realismul și acuratețea descrierii evenirnentelor Revoluției din 1848 din Țara Românească, motiv pentru care a fost consultat și citat de istoricii străini, și din opera sa de pionierat în Demografie, al cărei ton a rămas mereu în limitele studiului științific și, de aceea, credibil ca izvor pentru istoriografia contemporană. I. Nașterea Cernetul de Mehedinți, satul în care s-a născut la 8 noiembrie 1849 Ioan Gheorghe Bibicescu, autorul primului studiu demografic de sinteza din România, era la jumătatea secolului al XIX-lea un sat inundat primăvara de pâraiele care se umflau de la deal și surpau casele, înainte să se scurgă în râul Topolnița și apoi în Dunăre. Până la 1842, localitatea servise de capitală a județului Mehedinți, după ce fusese ruinată Cetatea Severinului de atacurile otomane, și unde Tudor Vladimirescu avusese case și moară, ridicată încă de pe vremea când era doar comandir de panduri, iar mai sus, pe Dealul Curilă, o cula înconjurată de vie. După 1833, când s-au inaugurat lucrările de construcție ale orașului modern Turnu-Severin, locuitorii Cernetului au început să se mute pe Câmpul Severinului, în preajma Turnului vechi, iar după 1841 satul a fost încorporat că mahala a noului oraș. Nașterea lui Ioan Gheorghe Bibicescu - plasată în unele texte biografice în anul 1848 - trebuie să fi avut loc în sat, iar botezul să se fi făcut la biserica Sfântă Treime de către preotul Gheorghe Slătineanu, numit și popa Ghită, revenit în urmă cu cinci ani din pribegie. Părinții lui erau de tineri moșneni olteni. Tatăl Gheorghe Bibicu (bibic = persoană dragă, iubită, din lat. biba) era proprietar de pământ în comună-sat Colibași de Mehedinți, așezată într-o zonă de dealuri împădurite și vii tăiate de drumul spre Târgu Jiu și aflată la aproximativ 14 km de Turnu Severin. Mama Ioana Mazilu, fiica unui Ionașcu coborâtor dintr-un vătășel sau boiernaș de țară, era din comuna Baltanele din plasa Motrului de Mehedinți, cu șapte mahalale corespunzătoare a șapte proprietăți moșnenești (...)"