În volumul Medalia de lut, Ioan T. Morar construiește un șir de ficțiuni lirice despre singurătate, alteritate, nostalgie, moarte: un întreg ciclu al suferinței privit prin lentila unei sensibilități ultragiate.
Arma de atac a poetului rămâne metafora, prima treaptă pe care urcă spre viziune. Ea stabilește un dialog abrupt, zbuciumat, dominat de contradicții, revolte și acceptări cu zona metafizică a existenței. Din ancorarea în spiritual se naște o poezie ritualică, voit atemporală, loc de întâlnire al mai vechilor obsesii ale poetului. În subtextul volumului se aud ecouri ale unui tărâm al umilinței, al recluziunii asumate, al disputelor solemne cu Sinele și cu Istoria. Cu certitudine, Ioan T. Morar se află într-un moment de răscruce existențială, iar poeziile sale sunt documentele lirice ale căutării febrile, ale noii raportări la viață, la mit și la credință. Puternice și penetrante, ele alcătuiesc dovezi clare ale unei vocații poetice puternice, ieșite din comun. - Mircea Mihăieș
Medalia de lut
