Ca și în poezie, în eseu și studiul filozofic, d. Lucian Blaga este și în teatru un neobișnuit inițiator de forme noi. Opera sa dramatică a rupt, de la început, cu tradiția învechită a pieșii populare, care utilizează o tehnică seculară, într-un decor cromolitografic, și schema unor psihologii invariabile. Inovator, d. Blaga n-a pătruns în gustul mediocru al publicului, desfătat de vodevilul industrial, de emoția senzațională a lui Bataille și de dulcegăria sentimentală a dramoletelor moderne. Teatrul d-lui Blaga este o esențială creație literară; poezia, simbolul, emoția sublimată până la mit sunt mijloacele lui de expresie...
O înțelegere completă a acestui mare scriitor trebuie întreprinsă pe toate planurile activității sale: poezie, teatru, eseu, filozofie. Ele se-ntrepătrund organic, se luminează reciproc, alcătuind o viziune mai amplă decât s-ar părea la prima vedere. Ca să-nțelegem lirismul său metafizic, nu rareori am făcut apel la eseul său filozofic. Drama d-lui Blaga nu este, în esență, decât expresia conflictuală simbolică a unor forțe lirice latente. prezentarea sub formă de eprsonagii-mituri a unei problematice unitare.
