Cartea Mici focuri pretutindeni PDF

In Shaker Heights, o suburbie liniștită din Cleveland, totul este planificat – de la culoarea caselor și până la viețile oamenilor. Și nimeni nu întruchipează mai mult spiritul orașului decât Elena Richardson, al cărei principiu călăuzitor este să respecte regulile. Atunci când Mia Warren – o artistă enigmatică și mama singură – ajunge în oraș cu fiica ei adolescentă, Pearl, și închiriază o casă de la familia Richardson, Mia și Pearl devin mai mult decât chiriașe: toți cei patru copii Richardson sunt atrași de perechea mamă–fiică. Dar Mia are un trecut misterios și o lipsă de respect față de reguli care amenința să distrugă această comunitate ordonată. Când prietenii apropiați ai familiei Richardson încearcă să adopte o fetiță de origine chineză, se dezlănțuie o bătălie pentru custodie care împarte în mod dramatic orașul, Mia și Elena aflându-se în tabere opuse. Însă Elena este hotărâtă să descopere secretele din trecutul Miei, iar obsesia ei va avea urmări devastatoare… Mici focuri pretutindeni explorează povara secretelor, natura artei și a identității, atracția irezistibilă a maternității și falsa credință că respectarea regulilor poate preveni dezastrul. Mi-a plăcut la nebunie Mici focuri pretutindeni. E poate romanul meu preferat dintre cele pe care le-am citit anul acesta. - John Green Am citit Mici focuri pretutindeni dintr-o suflare. - Jodi Picoult Spiritual, serios și sensibil. Un roman minunat. - Paula Hawkins Fragment din romanul „Mici focuri pretutindeni” de Celeste Ng”   „De când venise pe lume, doamna Richardson dusese o viață ordonată și riguros organizată. Se cântărea săptămânal și, cu toate că greutatea nu îi varia cu mai mult de un kilogram, un kilogram și jumătate - ceea ce, o asigurase medicul ei, se încadra în limite normale -, avea grijă să-și mențină forma fizică. În fiecare dimineață, își măsură exact o jumătate de ceașcă de cereale Cheerios - porția indicată pe cutie -, folosind măsura din plastic înflorat, pe care o cumpărase de la magazinul Higbee la scurt timp după ce se căsătorise. În fiecare seară, la cină, își îngăduia un pahar de vin - roșu, fiindcă la știri spuseseră că este cel mai sănătos -, umplut până la semnul fin trasat pe cristal. De trei ori pe săptămână se ducea la un curs de aerobică, verificându-și tot timpul ceasul ca să se asigure că pulsul nu-i depășește valoarea de o sută douăzeci de bătăi pe minut. Fusese educată să respecte regulile, cu convingerea că funcționarea adecvată a universului depinde de conștiinciozitatea ei, și le urma cu scrupulozitate. Avusese un plan încă din copilărie și îl respectase minuțios: liceu, colegiu, iubit, căsătorie, serviciu, ipotecă și copii. O mașină cu airbaguri și centuri de siguranță automate. O mașină de tuns iarba și o suflantă de zăpadă. Mașina de spălat și uscător de rufe de la același producător. Pe scurt, făcuse totul în mod corect și își clădise o viață bună, așa cum o dorise, așa cum își dorea toată lumea. Și acum, iat-o aici pe Mia, o persoană complet deosebită de ea, cu o viață complet diferită de a ei, care părea să-și stabilească singura propriile reguli, fără a-și cere scuze pentru asta. Iar acest lucru, la fel ca fotografia dansatoarei-păianjen, i se părea doamnei Richardson deopotrivă tulburător și ispititor într-un mod straniu. O parte din ea ar fi vrut s-o studieze pe Mia ca un antropolog, ca să înțeleagă de ce - și cum - făcea ceea ce făcea. O altă parte însă - de care era doar vag conștientă în momentul acela - se simțea nesigură, voia să țină ațintit asupra Miei un ochi vigilent, așa cum ai face cu o fiară periculoasă.”