Odobescu e «anticar», istoric, arheolog, și ca atare atenția lui merge în direcția reconstrucției […]. Odobescu e un peisagist pe dimensiuni mari și în același timp un scenarist arheolog. […]. Doamna Chiajna e, desigur, o narațiune superioară. Aci și lexicul are mai multă coloare. Chiajna e «muiere capesa și dăunoasă», oamenii sunt «zăbavnici» și plini de «zăcasie». Dar arheologia primează. Descrierea palatului domnesc nu-i un simplu tablou pentru plăcerea ochilor, ci un studiu de arhitectură istorică, o întâie încercare, verbală, de a determina stilul românesc. (GEORGE CĂLINESCU)
