Într-o societate aflată sub semnul mitologiilor şi hirofaniilor şi ontofaniilor decăzute, a emoţiei şi fantasmelor, a idolatriilor, textele mele au căutat să creeze o discontinuitate care să fie percepută ca şi efect de contrast şi meditaţie. Sunt texte vii, texte care s-au născut și au trăit în contexte sociale binedeterminate, sunt elemente de rupere a curgerii și a fluxului de imagini și informații pentru a ne putea regăși împreună, măcar pentru câteva secunde, ca la un flashmob.
&Icîrc;n România de azi, noi nu avem forța de a visa cu adevărat și, mai ales, nu ne bazăm visele pe noi înșine și nu suntem personajul principal din visul devenirii noastre. Eu cred că nu Rom&acîrc;nia este cea care ne-a ucis speranța și ne-a întunecat orizontul, noi suntem cei responsabili de a ne vedea visele cu ochii minții și cu cei ai sufletului. Avem nevoie să visăm, așa cum avem nevoie de prieteni, de idoli, de cititori...
