Caragiale este un scriitor obiectiv, dar nu este un scriitor indiferent — pare îngăduitor față de personajele sale, dar nu arată trăsăturile care-i fac pe oameni ridicoli, tratându-i cu ironie, punându-i în situații absurde, grotești, demontând mecanismele sufletești și reducându-i uneori la condiția simplificată a marionetei. [...] Caragiale este, după Anton Pann și N. Filimon, un mare promotor al balcanismului în sens larg, al unui spirit la punctul longitudinal real ocupat pe continent. Balcanismul lui începe cu un eticism provincial bizuit pe specificul muntean și, încă mai exact, bucureștean. Eroul reprezentativ este Mitică. [...] Eroul caragialian e la antipodul romantismului. De obicei solitarii, apăsați de muțenie melancolică, ai prozatorilor de mai târziu, trăiesc la munte și în provincie. [...] Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constând în «caragialism», adică maniera proprie de a vorbi. - G. CĂLINESCU
