Cartea Mostenitoarea focului. Seria Tronul de clestar. Vol.3 PDF

Moștenitoarea focului  este volumul al III-lea din seria Tronul de cleștar Celaena Sardothien și-a negat harul magic vreme de zece ani. Acum, singura ei dorință este să răzbune moartea prietenei ei Nehemia, iar regele din Adârlan este principalul vinovat. pentru a-și duce la îndeplinire planul, Celaena, moștenitoarea de foc a unui regat distrus, va călători în Wendlyn, un ținut îndepărtat în care magia încă mai dăinuiește. Va reuși oare temuta asasină să își accepte moștenirea nemuritoare, învingându-și teama de necunoscut? Până unde va fi ea dispusă să meargă pentru a-și îndeplini promisiunea făcută Nehemiei? Fragment din roman:   "Ar fi fost o greșeală să-l consideri tânăr - la fel cum ar fi fost greșit să-l consideri orice altceva în afară de războinic, chiar și fără spadă prinsă în curele pe spate și periculoasele cuțite pe care le avea pe ambele părți. Bărbatul se mișcă cu o grație și o siguranță letale, scrutând aleea de parcă s-ar fi aflat pe un câmp de luptă.  Celaena simți plăseaua pumnalului caldă în mâna ei, și își potrivi postura, surprinsă să simtă... teama - suficient cât să îndepărteze ceata groasă care îi învăluise simțurile în ultimele săptămâni.  Războinicul Fae umblă mândru pe alee, cu cizmele sale din piele până la genunchi, care nu făceau zgomot pe caldarâm. Unii dintre pierde-vară se făcură mici, dând îndărăt; alții se năpustiră spre străzile însorite, spre intrări la întâmplare, oriunde numai să scape de privirea lui provocatoare.  Celaena știu înainte ca ochii lui ageri să-i întâlnească pe ai ei că se află acolo pentru ea și știa și cine îl trimisese.  Întinse mâna după Ochiul Elenei, speriată să descopere că bijuteria nu mai era la gâtul ei. I-o dăduse lui Chaol - singura protecție pe care i-o putea asigura la plecare. Probabil că el o aruncase de îndată ce își dăduse seama care era adevărul. Atunci, el ar fi putut să se întoarcă la binecuvântarea de a-i fi ei dușman. Poate că îi spusese și lui Dorian și aveau să fie amândoi în siguranță.  Înainte de a ceda instinctului de a o zbughi înapoi pe burlan, până pe acoperiș, analiză planul pe care îl abandonase. Oare vreun zeu își amintise de existența ei și se hotărâse să-i arunce un os de roș? Trebuia să o vadă pe Maeve.  Ei bine, iată unul dintre războinicii de elită ai lui Maeve. Pregătit. Așteptând.  Și, după temperamentul răuvoitor care emana dinspre el, nu pe deplin fericit în legătură cu asta.  Aleea continuă să rămână la fel de tăcută ca un mormânt în timp ce războinicul Fae o studia. Nările lui se dilatară delicat, de parcă el...  Îi adulmecase mirosul.  Celaena avu o mică satisfacție știind că mirosea îngrozitor, însă el nu acel miros îl descifră. Nu, era mirosul care o marcă pe ea ca fiind ea - mirosul descendenței ei, al sângelui ei și al cui era ea. Iar dacă el îi rostea numele în fața acelor oameni... atunci ea ar fi știut că Gălan Ashryver avea să vină în galop acasă. Paznicii aveau să intre în alertă maximă, iar asta nu făcea parte din planul ei.  Ticălosul părea dispus să facă un asemenea lucru, doar pentru a demonstra cine deținea comanda. Așa că își adună energia cât de bine putu și porni spre el, încercând să-și amintească ce ar fi putut să facă în urmă cu câteva luni, înainte ca lumea să se ducă naibii.  - Îmi pare bine că ne-am întâlnit, prietene, toarse ea. Mă bucur, într-adevăr.  Ea nu luă în seamă chipurile șocate din jurul lor, concentrându-se să-l evalueze. Atacatorul stătea liniștit, așa cum numai un nemuritor putea să o facă. Probabil că îi auzea, probabil că putea mirosi toate sentimentele care îi cuprindeau. N-avea cum să-l prostească bravând, nici într-o mie de ani. Probabil că el trăise deja un mileniu. Poate că nici nu putea să-l învingă. Ea era Celaena Sardothien, însă el era un războinic Fae și, după câte se părea, făcea asta de ceva timp.  Ea se opri la câțiva metri de el. În numele zeilor, era uriaș. "