Muzeul inocentei

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Kemal o iubește pe Fusun. Fusun îl iubește și ea pe Kemal, dar iubirea lor nu se poate împlini. Lui Kemal nu-i rămâne, prin urmare, decît să o privească de departe pe Fusun, să o viziteze de sărbători, ca o rudă corectă ce este, și să se înconjoare, pe furiș, de lucruri care i-au aparținut cîndva. Așa se naște un înduioșător muzeu al iubirii, umplut vreme de zece ani cu rujuri și cercei ai feței, căței-bibelou, pahare de apă și șervețele furate de la masă. Doar sufletul obiectelor rămîne să îi amintească bărbatului de marea lui dragoste – ele, dar și povestea însăși, pentru scrierea căreia în roman apare, îndatoritor, un personaj numit (tot) Orhan Pamuk. Ca peste tot în romanele scriitorului turc, marile teme (iubire, tradiție, destin) se desfășoară pe fundalul unei Turcii mereu în schimbare. Aici, revoltele anilor 1970 și modernizarea uluitoare a orașului Istanbul în acel deceniu alcătuiesc, la rîndul lor, un muzeu aparte, în care se amestecă nume de străzi și de actori ai vremii, emisiuni la televizor și mărci de băuturi de mult uitate.