Volumul reprezintă o selecție din prozele scurte ale lui Dumitru Crudu, cel mai bun nuvelist basarabean la ora actuală. Atenția cititorului e menținută prin suspansuri, surprize, lovituri de teatru, poante, prin laconismul detaliilor. Sunt istorii banale din cotidian sau aventuri incredibile, comedii involuntare și drame autentice, uneori pe aceeași pagină. Doi prieteni, mergând la cafele, își întâlnesc amicii făcând greva foamei lângă monumentul lui Ștefan cel Mare; decid să li se alăture, dar mai întâi merg și se ghiftuiesc, pentru a suporta mai ușor condițiile dure ale „protestului”; li se face rău, îi ia salvarea, medicii crezând că e din cauza foamei. Doi prieteni sunt bătuți la Brașov de niște pușlamale și ei, începând să scrie plângere la poliție, ajung să ticluiască – cu pasiune și indignare – un manifest literar împotriva generației mai vârstnice. Un student face dragoste cu amanta profesorului în tren și acesta îl căută înfuriat pe cel care a atentat la „onoarea” sa. O înmormântare, într-o zi ploioasă, coincide cu alegerile parlamentare și angajații secției de votare încuie localul ca să-l petreacă pe ultimul drum pe răposat. Un motiv arhetipal (moartea și înmormântarea) se suprapune pe un fapt al modernității (alegerile), totul amestecându-se în glodul autohton. Comedie, construită de imaginația autorului, dar reciclând materiale din lumea „reală” – cam asta e proza scurtă a lui Dumitru Crudu adunată în această antologie.
