Salutari din Trotki

Greva foamei, trotuare ocupate de protestatari, primarii luate cu asalt. Dar și un student care o seduce pe amanta profesorului. Pumni ridicați, manifeste radicale, acuzații scandate contra guvernului. Dar și o bătrână furișându-se spre întâlnirea cu iubitul ei. Nunta unor mafioți, un ucigaș cu îndoieli, un medic criminal. Câțiva pui de găină ciugulind niște roșii. Povestirile lui Dumitru Crudu, scriitor pe deplin consacrat, redau întreaga forfotă a vieții de azi, într-un limbaj savuros, cu o vervă inegalabilă și cu un umor de cea mai bună calitate. PREMIAT Volum câștigător al Concursului de manuscrise organizat de Editura Univers în 2015. Fragment din cartea "Salutări din Troțki" de Dumitru Crudu "CARTOFI MURDARI Am înfipt zimții furculiței într-un cartof lunguieț și l-am tras la suprafața apei, așa cum l-ai trage pe un om care se îneacă. L-am ridicat lent deasupra ceaunului și l-am trântit în farfurie. Cu mâinile proaspăt spălate, îi scoteam coaja cu foarte multă greutate. Nu-i deloc ușor să cureți un cartof rece. Era chiar foarte greu, dacă nu imposibil, să-i decortichez pielița moartă cu unghiile. Dar nu asta m-a făcut să mă dau bătut, ci descoperirea că acel cartof lunguieț pe care mă chinuiam să-l decojesc de câteva minute bune era murdar de noroi. De unde oare, că doar rna spălasem pe mâini? Mi-am mai studiat o dată mâinile. Da, erau curate. Înseamnă că problema era în altă parte. Am ridicat cartoful în dreptul ochilor și l-am examinat în bătaia becului cu foarte multă atenție și, brusc, am priceput care-i spilul. Cartoful ăla nu fusese spălat ca lumea. M-am aplecat deasupra ceaunului și-am pescuit alt cartof. Şi asta era murdar. Am mai extras unul. Aceeași poveste. Toți cartofii din ceaun erau murdari. Ba mai mult decât atât, am zărit pe fundul cazanului un strat gros de mal. Am recitit bilețelul pe care mi-l lăsase Iulia pe masă. Da, nevastă-mea îmi scria negru pe alb că mi-a fiert cartofi pentru cină și îmi ura poftă bună. Îmi mai spunea că ceaunul cu cartofi e pe aragaz. Adică ceaunul ăsta și cartofii ăștia. Am aruncat cu năduf bilețelul soției mele în coșul de gunoi și m-am aplecat iar deasupra ceaunului, de care însă m-am îndepărtat ca ars. Chiar și dacă îmi scurmau șerpii prin burtă, nu aveam de gând să mănânc niște cartofi murdari. Pesemne că nevastă-mea îi aruncase în ceaun, așa cum îi scosese din pungă. Am deschis ușa frigiderului și mi-am plimbat întristat ochii pe rafturile goale. Frigiderul era gol ca o casă părăsită."