Neimblanzitii. Razbunarea Vaduvei Albe

Răzbunarea Văduvei Albe. Seria Neîmblânziții, partea a III-a Până acum, tânărul Caw a reușit să învingă în luptă două personaje de temut: pe sinistrul Spinning Man și pe malefica Mama a Muștelor. Dar un nou neîmblânzit își face apariția în orașul lor. Cunoscut drept Văduvă Albă, acest neîmblânzit-păianjen e hotărât să-l distrugă pe Caw și să instaureze în Blackstone domnia fricii și a haosului. Acum, toți cei la care ține Caw sunt în pericol. Și, de data asta, băiatul-corb s-ar putea să nu mai reușească să-i protejeze. Răzbunarea Văduvei Albe este volumul ce încheie seria Neîmblânziții, o trilogie fantasy plină de aventură și senzații tari, a cărei atmosferă amintește atât de Batman, cât și de Cartea cimitirului, de Neil Gaiman. Fragment din roman: "Caw își chema corbii cu toată puterea și voința de care era capabil. Când păsările se aruncară spre bancă, auzi niște mârâituri și o haită de lupi trecu fulgerător pe lângă el. Lui Caw i se umplu inima. Înseamnă că Racklen e aici! Doi lupi săriră pe pantera care mârâia, sfâșiind-o cu ghearele. Alt lup îl culcă pe Lugmann la pământ. Bizonul se dădu înapoi înspăimântat, fiindcă alți trei se îndreptau spre el, arătându-și colții. Nu, nu erau lupi. Erau prea mici și supli. Aveau blană nisipie și decolorată, nu gri. Coioți. Pantera se ghemui, apoi atacă cu o labă, pe măsură ce se dădea înapoi pe podeaua de piatră. Tyra fugi la Lugmann, dar în loc să îl ajute, îi luă barosul. De-abia îl putu ridica, iar corbii o atacară, ciupindu-i încheieturile. Ea țipă și scapă barosul, arucându-se cu capul la pământ. Ghearele corbilor o trăgeau de haine, ridicând-o și apoi aruncând-o dincolo de pupitrul unui casier. Porumbeii li se alăturară coioților și masivul bizon se împinse și se aruncă în mobilă, încercând să scape. Domnul Pickwick se dădu din calea lui. Crumb îl ridică pe Pip pe brațe în timp ce pantera se tot învârtea mârâind. Aruncă unul dintre coioți în partea cealaltă băncii, de parcă nu cântărea nimic, și îl izbi pe altul de podea cu un urlet. Dar și mai mulți câini sălbatici intrară, mai mulți decât putea Caw numără. Bizonul se împletici în spatele ghișeului, ieșind peste câteva secunde târând-o pe Tyra, care abia dacă mai era conștientă, strângându-i gulerul în gură. O trase spre ușă, apoi pe trepte, tropăind cât putea de repede. Lugmann era din nou în picioare și, cu pantera apărându-l de coioții care tot mârâiau, fugi din bancă pe ușă spartă. Cu toții se îngrămădiră în dubă și ușile se închiseră. Caw alergă în capătul scărilor și își chema corbii. Aceștia împânziră parbrizul când domnul Silk încerca să pornească mașina. Se dădu mai în față, dar intră direct într-un stâlp de iluminat, apoi mai înainta câțiva metri pe stradă și se lovi de o mașină parcată, aruncând cioburi de sticlă pe drum. Portierele din spate se deschiseră și căzură câțiva saci. Lugmann trase ușile și, cu un scrâșnit de cauciucuri, duba dispăru de pe stradă, (...)"