Nesfârșita noapte a crucificării satelor. Spovedania unui martor ocular
Prin sincera sa spovedanie, autorul acestei cărți încearcă să destrame vălul uitării ce s-a așternut peste suferințele milioanelor de români care au îndurat calvarul nesfârșitei nopți a crucificării satelor din anii crâncenelor dictaturi de după al Doilea Război Mondial. Autorul ne informează că prima etapă a nesfârșitei nopți a crucificării satelor românești a început în anul 1946, când, imediat după instalarea statului comunisto-totalitar sub guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și Petru Groza, dubele Miliției și ale Securității spărgeau liniștea nopților, sculând oamenii din somn și punând cătușe pe mâinile celor care refuzau să se înscrie cu pământul și cu averile lor în Colectiv, precum și celor ce nu reușeau să-și achite cotele astronomice către stat, cote stabilite în mod samavolnic și discreționar. A doua etapă a continuat sub guvernarea lui Nicolae Ceaușescu și a Elenei Ceaușescu, prin încătușarea și arestarea opozanților care nu s-au înscris în Colectiv, aruncându-i în pușcării sau ducându-i la muncă forțată la Canal. Politica scelerată de demolare a bisericilor și satelor i-a azvârlit pe țărani în blocuri întunecate de beton. A treia etapă a avut loc sub guvernarea lui Ion Iliescu și Petre Roman, când s-au falimentat mari fabrici, uzine, combinate metalurgice și siderurgice, care s-au vândut pe prețuri derizorii escrocilor internaționali sau au fost aruncate la fier vechi, distrugându-se totodată și sistemul de irigații a trei milioane o sută de mii de hectare. În consecință, țărănimea și lumea orașelor sărăcită au părăsit țara cu traista în băț pentru a sluji ca argați în țările dezvoltate din Occident.
