Horațiu Mălăele își adună gândurile, amintirile, iubirile, desenele și mirările și pornește, cu umorul lui inconfundabil, înapoi prin propria lume. Trece prin teatru și culisele culturii, prin absurdul vremurilor, prin iubire și dor, prin oamenii care i-au rămas aproape, prin România lui și prin locurile în care memoria încă știe drumul spre casă. Iar dincolo de toate ajunge acolo unde timpul avea altă măsură: în copilărie. Când tandru, când mușcător, când melancolic, când de o veselie fără apărare, Mălăele privește lumea cu aceeași curiozitate cu care o desenează: îi caută ridicolul, fragilitatea, frumusețea și miracolul. O carte despre timpul care trece, dar mai ales despre ceea ce rămâne: arta, iubirea, memoria și bucuria încăpățânată de a fi aici. Nu te poți „plictisi” niciodată de „isprăvile” lui Horațiu, pentru că în aura lor te pierzi și te regăsești, te bucuri și oftezi, te amuzi și cazi pe gânduri. - Andrei Pleșu Desenează superb. Joacă genial. Recită fabulos. Regizează minunat… Ca și când toate astea n-ar fi fost de ajuns… și scrie excepțional! Nu poți decât să-l iubești! - Oana Pellea Îl invidiez pe Horațiu. Cred că e minunat să ai atâta talent, dar cred că este și greu. Ai o responsabilitate imensă. Toată lumea așteaptă să fii foarte bun. Norocul lui este că reușește. - Marius Manole [...] Crochiurile lui Mălăele - câteva linii, o buclă, un surâs, un ochi închis galeș sau pungaș - extrag perfect esența dintr-un caracter, un destin, un personaj. Aforisme executate cu precizia unei săbii de samurai. - Dan C. Mihăilescu
