Numar de dresura

    "Lumea inconștientului, cu fauna ei teriomorfă, constituie, în versurile Ofeliei Prodan, principala sursă de anxietate; de aceea actul poetic dobândește acum ceva din virtuțile unui exorcism, el e asociat regresiunii în zonele obscure ale psiheei, care duce la revelarea și anihilarea dublului tenebros. O anihilare provizorie însă și incompletă de vreme ce eul obscur e, simultan aproape, resuscitat sub forma măștilor și a spectrelor care populează din abundență textele autoarei." - Octavian Soviany     Fragment din volumul de poezii "Număr de dresura" de Ofelia Prodan:     ”cuib de cuci   mi-e dor de nopțile de insomnie când era liniște totală.   cerul negru parcă se scurgea ca un sânge   prin venele mele și eu mă bucuram.   acum umblu ca un strigoi prin casă, îmi caut împăcarea.   camera mea e doar un sicriu în care putrezesc de vie.   cerul se deschide ca un mormânt deasupra mea.   decât să mă fi născut mai bine mă lepădă mama   și mă aruncă în gheena, căci de ani buni   nebunia îmi dă târcoale ca o hienă, îmi adulmeca mirosul   de frică, de groază și eu nu pot să fac nimic.   nici în moarte nu pot să mă ascund.   clipele trec ca orele și orele trec de parcă ar fi zeci de ani.   gândurile se ciocnesc, se amestecă,   se încâlcesc și izbucnesc cu furie în mii de alte gânduri   fără sens care se leagă între ele căutând   zadarnic un sens și mintea mea se chinuie ca un biet Sisif   care doar ce vede vârful de lumină că se prăbușește   și mai adânc, atât de adânc încât se revoltă și nu mai urcă,   ci zace liniștit în nebunie ca într-un cuib de cuci.”