Periodic reciclam cliseele

Un ghid de supraviețuire în lumea interioară psihotică, analizată de însuși subiectul-pacient, cu instrumente proprii psihanalizei, medicinei, dar și științelor exacte, un dialog continuu cu iubitul asociat, ca un lait-motiv al volumului, cu androidul Data din Star Trek, cu psiholoaga psihopată, de fapt un dialog cu sine însuși, sincopat, scurtcircuitat de mici revelații ale stărilor modificate de conștiință, care se transformă treptat, inobservabil aproape, într-un monolog expozant al unei societăți post-umane în declin iminent până la autoanihilare, sub privirea impasibilă a aceluiași android Dată. Totul proiectat într-un viitor îndepărtat și detaliat într-un limbaj științific, futurist sau chiar SF. Tonul devine impersonal, eul liric transformându-se subliminal (în ecuația existențială) într-un virus-cyborg transcriind o schiță cyber-tech, complexă și aparent difuză, a unui Univers distopic. - Daniel D. Marin    Poemele din Periodic reciclam clișeele sunt instrumente de-a dreptul clinice, teritorii ale umanului despre care e greu să vorbești cu alte mijloace. Rezultatele sunt aceste oglinzi ușor deformatoare - și parcă în spiritul epocii noastre himerizate - în care se mișcă în voie la un loc științele exacte, medicină, psihologia, sociologia și toate amănuntele unei vieți de azi proiectate parcă într-un viitor pe care doar teoriile cele mai îndrăznețe se mai încumetă să-I descrie. - Vasile Baghiu