În cel mai recent roman al lui Jose Manuel Fajardo, Numele meu este Jamaica (2010) un bărbat și o femeie, profesori universitari care se cunosc demult, se întâlnesc cu ocazia unui congres la Tel Aviv și petrec pentru prima oară o noapte împreună. Cu această poveste aparent frivolă începe un labirint de aluzii literare și de referințe istorice, în momentul în care bărbatul, Santiago Boroni, își declară răspicat o nouă identitate, afirmând că se numește Jamaica și că este evreu. Relatare a unei crize existențiale profunde, provocate de doliu, romanul este în egală măsură o meditație despre contradicțiile societății moderne, despre sacrificiu, intoleranță și libertate.
