În evoluția literaturii române se poate vorbi despre „momentul Rebreanu". Pentru a pune în valoare contribuția romancierului, nuvelistului, dramaturgului și publicistului Liviu Rebreanu am construit o serie de autor care subsumează cărți foarte cunoscute, precum: Ion, Răscoală, Pădurea spânzuraților, Ciuleandra, Adam și Eva, Gorilă, dar și mai puțin circulatele titluri: Amândoi, Crăișorul, Jar, Metropole, Calvarul, Teatru. Pentru mine arta – zic „arta“ și mă gândesc mereu numai la literatură – înseamnă creație de oameni și de viață. Astfel arta, întocmai ca și creația divină, devine cea mai minunată taină. Creând oameni vii, cu viața proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternității. Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsația vieții. Când ai reușit să închizi în cuvinte câteva clipe de viață adevărată, ai realizat o operă mai prețioasă decât toate frazele frumoase din lume. Precum nașterea, iubirea și moartea alcătuiesc enigmele cele mai legate de viața omenească, tot ele preocupă mai mult și pe scriitorul care încearcă să creeze viața. Literatura rezultată din asemenea preocupări nu va mulțumi, poate, nici pe superesteții ce savurează numai rafinăriile stilistice sau extravaganțele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon. Nici n-are nevoie. Literatura trăiește prin ea și pentru ea însăși. Durabilitatea ei atârnă numai de cantitatea de viață veritabilă ce o cuprinde. - Liviu Rebreanu
