Andrea H. Hedes reușește în O întâlnire pe strada Hazard un roman care, deși special ca formulă (în raport cu tendințele actuale), e capabil să captiveze de la primele pagini. Construită pe linia foarte subțire care desparte realismul cotidian de fantastic, narațiunea atestă nu numai capacitatea autoarei de a imagina o ficțiune neobișnuită, ci și subtila ei artă a o „îmbraca” stilistic intr-o „haina” postmoderna, amintind fie de proză vieneză de la începutul secolului trecut, fie de proza noastră artistă din aceeași perioadă. Din banalul cotidian, trama trece instantaneu, cu măiestrie, într-o feerie plină de semnificații parabolice.
Asemenea lumii scindate, schizoide, în care trăim, romanul ne poartă, prin „porti” simbolice, între universuri, spre a ne lăsa cu convingerea că, vorba lui Mircea Eliade, sacrul se ascunde în spatele banalului profan, și că până și lumea noastră de azi – standardizată și uniformizată – ascunde „porti” prin care putem trece, dacă nu într-o altă existență, atunci, măcar, într-o altă poveste... - Răzvan Voncu
