O mama perfecta

O seară în oraș. Câteva ore de distracție. Asta e tot ce ar fi trebuit să fie. Își spun Mamele din Mai – un grup de proaspete mămici ai căror copii s-au născut în aceeași lună. De două ori pe săptămână se întâlnesc în Prospect Park din Brooklyn ca să petreacă puțin timp împreună. Atunci când femeile ies să bea ceva la barul din cartier, tot ce-și doresc este să ia o pauză de la rutina zilnică. Dar, într-o noapte fierbinte de 4 iulie, ceva teribil se întâmplă: unul dintre copii dispare din pătuțul lui. Winnie, o mamă singură, a ezitat să-l lase pe Midas, băiețelul ei de șase săptămâni, cu o bonă, dar colegele sale de la Mamele din Mai au insistat că totul va fi bine. Acum copilul a dispărut. Ceea ce urmează este o cursă contracronometru pentru a-l găsi pe Midas, în timpul căreia o mulțime de secrete ies la iveală, căsniciile sunt puse la încercare și prieteniile sunt distruse.   Molloy, o maestră a pistelor false, explorează cu abilitate așteptările, nesiguranța și prejudecățile nesfârșite care însoțesc maternitatea în acest thriller palpitant, ce prezintă un grup de femei puternice, inteligente și imperfecte care se sprijină reciproc atunci când au mai multă nevoie. Fascinant. - Kirkus Reviews   Extrem de inteligent... Un roman care duce cu gândul la recentele bestselleruri Față din tren și Femeia de la fereastră, dar care este, de asemenea, o prezentare emoționantă a ceea ce înseamnă să fii un părinte modern și a presiunii deosebite puse asupra femeilor – din interior și din afară – pentru a face totul în mod impecabil. - Entertainment Weekly   Un thriller electrizant – o prezentare subtilă, inteligență a așteptărilor nesfârșite ale maternității moderne. - People Fragment din cartea O mamă perfectă, de Aimee Molloy "Tânăra își privește degetele răsfirate ale mâinii stângi și își așază mai bine inelul cu diamant mare. - Sincer, mie nu-mi place nici să fac dus cu al meu. Colette se îndepărtează de ele și se oprește în fața chioșcului de ziare, unde un tip cu turban stă toată ziua inspirând aerul greu de la metrou, comercializând sticle cu apă și cuțiuțe zornăitoare cu Tic Tac. De pe coperta New York Post privește chipul lui Winnie; e o fotografie făcută acum câțiva ani. Poartă un pardesiu lung și ochelari de soare și stă cu fața spre stradă. Colette își spune că, probabil, ar trebui să fie surprinsă s-o vadă, dar nu e. Povestea e pe punctul de a deveni știre de anvergură națională, după ce Winnie a difuzat, ieri, clipul video în care implora ca Midas să-i fie redat. Colette l-a văzut de cel puțin douăsprezece ori noaptea trecută, în pat, în vreme ce Poppy dormea liniștită alături de ea. Charlie lucra, iar ea renunțase la ideea de a mai dormi după ce preț de o oră stătuse lungită în întuneric, cu gândurile captive într-un iureș de temeri și griji. În clipul video, Winnie stătea pe un fotoliu cenușiu, în fața ferestrelor dinspre terasă. Era foarte drăguță, cu părul strâns la spate, cu linia fermă a maxilarului, cu gâtul lung și subțire, pus în valoare de bluză simplă din crep negru. "Te rog", spunea ea privind în cameră, cu glas tremurat. "Te rog să nu-i faci rău copilului meu! Te rog, oricine-ai fi, te rog să mi-l dai Înapoi!" Colette aude scârțâitul de frâne al unui tren apropiindu-se și pescuiește două monede de pe fundul genții. În vagonul ticsit, se străduiește să-și țină echilibrul în marea de trupuri care se leagănă lipite de al ei, și deschide ziarul la articolul cu pricina. E semnat de un jurnalist pe nume Elliott Falk. "