Scriitor, jurnalist și scenarist, Răsvan Popescu este autorul a numeroase volume de proză și memoria-listică: Subomul (1991); Omul cu cioc și gheare (1994); Prea târziu (1996); Purtătorul de Cuvânt (2002); Femeia visurilor (2004); Niște ciori vopsite-n roșu (2006); Război în bucătărie (2001); Cutia cu maimuțe (2013), dar și al unor scenarii de film: Prea târziu (1996, regia Lucian Pintilie); Terminus paradis (1998, scenariu semnat în colaborare cu Radu Aldulescu, regia Lucian Pintilie); Faimosul paparazzo (1999, regia Nicolae Mărgineanu); Război în bucătărie (2001, regia Marius Theodor Barna); Noro (2003, regia Radu Gabrea); Femeia visurilor (2005, regia Dan Piță), Ceva bun de la viață (2011, Dan Piță). Cu Oameni care nu contează, Răsvan Popescu ne propune un roman al chipurilor și vocilor ce-și caută, cu o tulbure nerăbdare, locul într-o lume din ce în ce mai lipsită de coerență, o lume neîngăduitoare, ieșită din Istorie. Pentru eroii lui Răsvan Popescu - Artan, Gămălie, Marfă, Viermanosu etc. - este o istorie care se scrie, ingrat, totdeauna cu a€žia€, rezervata lor și celor asemeni lor, oameni mărunți, prinși în cel mai adânc și irezolvabil anonimat, strânși în arcanele unui eon al destinelor frante și aspirațiilor ce nu-și mai ating împlinirea. Dar este o istorie adevărată și profundă, deși crudă, căci anonimatul nu exclude nici eroismul, nici suferința. Romanul acesta îl readuce pe Răsvan Popescu în prim-planul literaturii de azi.
