Oamenii lui animal

"Odinioară eram om. Așa mi s-a spus. Eu unul nu-mi amintesc, dar cei care mă cunoșteau când eram mic spun că mergeam pe două picioare ca un om". Toată lumea cunoaște numele Khaufpur, India, și dezastrul chimic care a avut loc acolo în 1984. Cazul împotriva Kampaniei a durat ani fără sfârșit. Erau acuzați că provocaseră moartea a mii de oameni în noaptea aceea, în plus fugiseră din Khaufpur fără să-și curețe fabrica, otrăvurile pe care le-au lăsat în urmă și-au făcut drum până în fântâni, otrăvind totul în jur. Încă de când își poate aduce aminte, Animal merge în patru picioare, de aici îi vine și numele, cu spatele răsucit, în urma catastrofei. A fost găsit pe un prag, un copil de câteva zile, învelit într-un șal. Al cui era? Nu știa nimeni. Mamă, tată, vecinii lui, trebuie să fi murit toți, căci nici un suflet n-a venit să îl caute. Tusea, făcea spume la gură și era aproape orb. A fost dus la spital. Era hindus sau musulman? Ce mai conta? N-avea șanse de supraviețuire. Când totuși n-a murit, l-au circumcis, dacă era musulman era necesar, dacă era hindus ce mai conta? După aceea l-au dat călugărițelor. A crescut la orfelinat. Când Elli Barber, un tânăr doctor american, a ajuns în India pentru a deschide o clinică gratuită pentru oamenii suferinzi, Animal e prins în vâltoarea intrigilor, manevrelor de tot felul pe care reprezentanții fabricii le făceau pentru a manipula evenimentele în favoarea lor.