In poeziile Iuliei Dragomir exista multa poezie. Nu poti gasi in aceste texte, oricat ai cauta, cuvinte inutile. Intensitatea trairii este atat de mare, incat unele versuri au valoarea unor poeme intregi:
"Asteapta! inca am un gand setos de nemurire,
sa iti atat cu focul jarul din privire.
Rostesc cuvantul! Viata prinde intr-o clipa.
Cu rod bogat de copt suras,
Am prins in palma timpu-n unduire lin."
"Am prins in palma timpu-n unduire lin." Ce vers! Poate fi recitat pe scena separat si ar fi rasplatit cu aplauze. Si poeta nu se repeta. Are o inventivitate inepuizabila, o exuberanta care exprima bucuria de a trai.
"Cel mai usor iti e sa dai culorilor nuanta trairii, cel mai greu, sa ceri mana ploilor" etc. "sa ceri mana ploilor"... Alta formulare inspirata, plina de gratie, dovada a unui talent remarcabil. In cartea Iuliei Dragomir exista nenumarate dovezi de acest fel. - Alex. Stefanescu
