Odiseea

Odiseea — considerată de mulți specialiști drept cea mai valoroasă creație artistică a antichității — se retipărește în fidelă traducere proză) a lui E. Lovinescu, realizată în maniera poveștilor populare. Grație tălmăcirii marelui critic, cartea devine accesibilă tuturor vârstelor. Fragment: "Corabia ieși din șuvoiul apei și plutirăm pe marea întinsă spre insula Ea, unde soarele răsare și sade zâna dimineții; acolo o traserăm pe nisip și ieșirăm la mal, și toropiți de somn, dormirăm până la zi.     A doua zi, când se iviră zorii trandafirii, îmi trimesei tovarășii să caute la curtea Circei trupul lui Elpenor; tăiarăm copacii crescuți pe vârful stâncilor coastei și mâhniți, cu ochii scăldați în lacrimi, îi arserăm leșul; după ce flacără îl mistui cu arme cu tot, ridicarăm un mormânt peste care așezarăm o coloană, în vârful căreia îi implantarăm vâsla.     Așa făcurăm, dar Circe prinse de veste de venirea noastră și în grabă se găti și sosi și ea cu slugile ce aduceau friptură din belșug și vin ros. Frumoasa între frumoase, ea se opri în mijlocul nostru și ne grăi așa: — Bieții de voi, încă de vii ați fost în bezna iadului, așa că aveți să cunoașteți de două ori moartea, pe când ceilalți mor o dată. Hai, mâncați și saturați-vă, beți cât ține ziua, ca să puteți porni în zori. N-aveți grijă, că o să vă arăt eu drumul și o să vă spun eu toate, ca să nu mai pățiți nimic pe mare ori pe uscat. Așa grăi și ne înduplecă pe toți și, cât ținu ziua până seara, ospătarăm liniștiți cu friptura și băurăm un vin bun. Când soarele apuse și se lasă noaptea, tovarășii se întoarseră lângă odgoane. Circe mă luă de mână și mă trase la o parte, ca să mă culc cu ea și să-i povestesc călătoria. I-o povestii cu de-amănuntul. Atunci zâna îmi vorbi așa: — S-a isprăvit cu bine asta, dar ascultă acum ce am să-ți spun și de care un zeu are să-ți mai amintească. Ai să dai întâi peste Sirenele ce ademenesc pe toți ce se apropie de dânsele și vai de cel ce le ascultă, că nu se mai întoarce la femeie și la copiii dragi. Ele îl încântă cu versul lor armonios și șed într-o livadă între mormane de oase omenești și de cărnuri în putrezire. De aceea depărtează-te repede; astupă urechile tovarășilor cu ceară moale și băgă de seamă ca nici unul să nu le audă. Numai tu poți să le asculți, dar pune să te lege de catarg, de picioare și de mâini, ca să te bucuri de versul lor. Iar de te rogi de tovarăși, ori de le poruncești să te dezlege, ei să te lege și mai strâns. "