Omul care calatorea singur

onstantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) s‑a născut în localitatea Războieni, Neamț. Studiază filosofia și teologia la universitățile din București și Heidelberg. În anul 1940 primește Premiul Regal de poezie pentru cartea "Caligrafie pe zăpada". În 1942, este numit secretar de legație la departamentul Relații Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. Opunându‑se regimului comunist, în 1948 se stabilește în Franța. Romanul său "Ora 25" îl consacră definitiv în lumea liberă, însă descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală. Își explică atitudinea într‑un nou roman – "Omul care călătorea singur" –, după ce petrece un timp în America. Pe data de 23 mai 1963, C.V. Gheorghiu a fost hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe Române din Paris, în iunie 1966 fiind ridicat la rangul de iconom‑stavrofor. Adevărata vocație a lui C.V. Gheorghiu rămâne însă cea literară. După părerea mai multor specialiști, romanul "Omul care călătorea singur", apărut acum pentru întâia oară pe piața românească de carte, este considerat a fi cea mai bună carte a lui C.V. Gheorghiu, fiind tradus în zeci de limbi.