Cel mai important dramaturg român de azi, al doilea care a reușit, după Eugen Ionescu, să se impună în lumea largă, Matei Visniec își „recapitulează” opera teatrală într-o ediție amplă, proiectată în opt volume. Sumarele vor ordona cronologic piesele, reconstituind traseul parcurs de la primele texte scrise pentru scena de către tânărul poet de succes care era pe-atunci Matei Visniec și până la cele mai recente, compuse de către autorul româno-francez de notorietate internațională, stabilit din 1987 la Paris, în continuare și poet, devenit între timp un dramaturg de largă recunoaștere, de asemenea eseist și jurnalist, afirmat în ultima perioadă și ca un romancier de mare forță. În volumul inaugural al seriei – primele piese ale lui Matei Vișniec, de la Sufleorul fricii la Groapa din tavan. De la început mature în formula lor de teatru simbolic, parabolic, absurd sau „post-absurd”…- Ion Bogdan Lefter Fragment din carte: "BRUNO: Da, domnule, dumneavoastră! V-am intuit din primul moment. Mai rău și mai perfid decât mine nu poate fi decât omul care mă asculta. Mai diabolic și mai periculos decât mine nu poate fi decât cel care mă privește cu atenție și mă provoacă, discret și subtil, să spun totul. Dumneavoastră, omul cinstit care vine să bea o bere, sunteți adevăratul autor al răului. Dumneavoastră, care uneori priviți în gol, iar alteori mă fixați cu un zâmbet discret, sunteți adevăratul vinovat, răul însuși, perfidia însăși, marele scamator și principalul vinovat al măcelului, marea mână criminală, însăși lipsa de scrupule și pervertirea însăși. Sunteți, da, marele vinovat, autorul tuturor crimelor, mârșaviilor, sunteți, dincolo de minciună și dezmăț, cauza minciunii și a dezmățului. Da! Dumneavoastră, care mă priviți chiar în acest moment în ochi, sunteți cauza fundamentală a dramei. Sunteți fructul care produce otravă, sunteți însăși otrava care pătrunde prin toate mințile, care sufoca idealurile și pervertește spiritele și specia purtătoare de spirit. Sunteți răul în persoană, urâtul în persoană, frică în persoană, urletul de durere al omului hăituit și surâsul sadic al celui care trăiește din urlete. Dumneavoastră, chiar dumneavoastră, sunteți mai mult decât un asasin, sunteți cel care a inventat crima. Sunteți crima însăși. Sunteți însuși sângele șiroind din răni, sunteți sinteza tuturor rănilor care nu se închid niciodată, spiritul răului și esența răului, sunteți punctul demonic în care se întâlnesc urâtul și crima, minciună și lașitatea, cruzimea și incestul, ura și hohotul de râs. Da, domnule. V-am recunoscut din prima clipă. Aveți această înfățișare de om cinstit care nu mă poate înșela. Dumneavoastră, omul care tace, sunteți la rădăcina prăbușirii. Și mai sunteți și provocatorul acestei discuții, sunteți acela care a provocat-o, deși o cunoștea pe de rost înainte ca ea să aibă loc. Aș putea spune că sunteți chiar cel care a vorbit. Pentru că eu, domnule, nefiind decât instrumentul, n-am făcut altceva decât să vă rostesc gândurile... "
