Opera poetica

Niciunul dintre poeții optzeciști n-a împărțit mai net opinia critică a propriei generații decât Călin Vlăsie, deși a publicat mai puțin decât alții, doar trei volume, incluzându-l pe acela de debut din 1984, cu titlul, schimbat de Cenzură, Laborator spațial. Lui Radu G. Țeposu, poemele lui Vlăsie i se par că „pulsează de analogii fără o logică precisă”, dând impresia de „degringolada fantastă, de mișcare psihedelică” neînchegată „în nuclee poetice veritabile”. În schimb, Ion Bogdan Lefter vede în el poetul cel mai dificil dintre optzeciști, conceptual, barbian, capabil de viziuni pe cât de stranii, pe atât de uimitoare. Formația lui Vlasie își spune cuvântul nu doar în particularitățile lexicale datorate în bună parte psihologiei, dar și în intenția lui vădită de a-și constitui un univers (și o mitologie, observă cu temei Lefter) interior, psihologic, „celular” și deopotrivă „fizic”, corporal, populat de ființe reale. Neuronia (care e titlul celei dintâi selecții publicate de Vlăsie, în 1981, într-o plachetă-supli­ment a revistei piteștene Argeș) devine astfel un tărâm pe cât de real, pe atât de misterios, în care se petrec întâmplări firești și totodată extrem de ciudate, iluminate dinăuntru de spi­ralele de wolfram ale unui craniu imens. - Nicolae Manolescu Personalitate de prim-plan a literaturii române de la sfârșitul secolului XX și din prima parte a următorului, intelectual de calibru, cu o concepție ingenioasă și profundă asupra evoluțiilor psihicului uman în postmodernitate, mare editor, creator de strategie culturală și educațională de lungă bătaie, Călin Vlăsie e – pe deasupra și, de fapt, în primul rând – un poet de vârf, de o frapantă originalitate. Opera sa, elaborată cu minuție, în circa un deceniu de căutare intensă a echilibrului fragil dintre conceptualizarea riguroasă și misterul insondabil, propune un extraordinar scenariu de explorare psiho-fantasmatică a lumii. O experiență literară impresionantă, al cărei miez magmatic va rămâne incandescent, menținându-i peste vremuri, intactă, forța fascinatorie… - Ion Bogdan Lefter