„Personalitate atipică în tipologia poeziei românești, Liviu Ioan Stoiciu a edificat o operă substanțială, care a crescut, în cercuri concentrice, în jurul „matricei” configurate de volumele de tinerețe, cuprinse între copertele prezenței ediții, și a impus un stil care, deși deloc facil, e lesne recognoscibil. E reconfortant că, într-o lume a simulacrelor și a perdelelor de fum, avem asemenea scriitori, pe care, vorba lui Marin Preda, îi poți crede pe cuvânt.” (Răzvan VONCU)
