Mă exprim la masa de scris „natural”, fragmentând discursul, conform normelor schimbătoare ale gândului. Primul volum din Opera poetică a cuprins volumele mele apărute până la Revoluție (1978-1989). Aveam 39 de ani la Revoluție. Al doilea volum din Opera poetică include cărți apărute cărți apărute de-a lungul deceniului 1991-2000, cinci la număr. La Revoluție n-a avut loc o ruptură în plan estetic personal, nici la nivel de limbaj poetic (n-a avut loc, la Revoluție, nicio mutație canonică în lumea literară de la noi, de altfel). După 1990 am publicat și poeme scrise înainte de Revoluție, firesc. Subliniez, volumele mele apar în Opera poetca (cu statut definitiv) fără nicio modificare față de forma inițială. Las la o parte faptul, curios, că volumele apărute în deceniul 1991-2000 au fost cele mai premiate cărți ale mele... - Liviu Ioan Stoiciu „Personalitate atipică în tipologia poeziei românești, Liviu Ioan Stoiciu a edificat o operă substanțială, care a crescut, în cercuri concentrice, în jurul „matricei” configurate de volumele de tinerețe, cuprinse între copertele prezenței ediții, și a impus un stil care, deși deloc facil, e lesne recognoscibil. E reconfortant că, într-o lume a simulacrelor și a perdelelor de fum, avem asemenea scriitori, pe care, vorba lui Marin Preda, îi poți crede pe cuvânt.” - Răzvan VONCU
