DOVEZI COPLEȘITOARE DESPRE CRIME DE RĂZBOI ȘI CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII În Siria, un om a reușit să le strângă și să le divulge. Numele lui de cod? Cezar. Acest fost fotograf al poliției militare siriene și-a riscat viața și familia pentru a realiza, vreme de doi ani, 45 000 de fotografii și a strânge documente ale unor deținuți torturați până la moarte în închisorile lui Bashar al-Assad. El nu a apărut niciodată în mass-media. Ancheta despre funcționarea mașinii morții siriene, subiectul cărții ”Operațiunea Cezar”, este o incursiune pe tărâmul care depășește orice închipuire. "Cu ajutorul unui prieten și al unei rețele de rebeli, fotografiile extrem de șocante ale lui Cezar, care au dovedit crimele din conflictul sirian în curs de desfășurare, au fost prezentate principalelor puteri occidentale. Dar la cinci ani după începerea războiului, regimul Assad este încă la putere. într-un fel, Cezar a fost aruncat în temnițele a ceea ce azi numim "politically correct"." - Francebleu.fr Fragment din volumul "Operațiunea Cezar" de Garance Le Caisne: “Care dreptate? Dosarul Cezar stânjenea administrația americană, care, în mod clar, nu voia să ia atitudine în privința regimului Bashar al-Assad. Prioritatea constă în raidurile aeriene împotriva jihadiștilor Statului Islamic, care cucerea teritorii irakiene și siriene și, mai ales, amenință securitatea țărilor europene incitând teroriștii să comită atentate. Întâlnirea cu Biroul Federal de Investigații s-a sfârșit prin a-l convinge pe Imad Eddine al-Rashid că dosarul Cezar deranja. Sirianul încredințase FBI cele aproximativ 27000 de fotografii ale deținuților. Grație unui program de recunoaștere facială, folosind bazele de date imense de care dispuneau autoritățile țării (fotografii obținute cu ocazia cererilor de viză sau pașaport, arhivate în cadrul Departamentului de Stat sau fotografii din bazele de date despre terorism), FBI promisese că va încerca să identifice americani sau sirieni-americani printre prizonierii decedați. Element esențial pentru deschiderea unei proceduri juridice în Statele Unite. - Am fost foarte dezamăgiți de atitudinea FBI-ului, povestește opozantul politic. Chiar ne gândeam că ne vor ajuta, dar, de fapt, i-am simțit în primul rând deranjați. N-au vrut să ne răspundă la întrebarea dacă existau victime americane. Au pretextat ca anumite fotografii erau de proastă calitate din punct de vedere tehnic și că nu puteau fi analizate. Stephen Rapp, emisar al SUA pentru crime de război și care asistă la această întâlnire, a precizat că doar 5500 dintre fotografii erau utilizabile din cele 27000. - Când am început acest proiect de recunoaștere facială, credeam că vom găsi o sută de potriviri. Există milioane de fotografii în bazele noastre de date, dar aici avem mai puțin de zece asemănări. În trecere prin Londra în martie 2015, a deschis pe calculatorul sau fotografiile a doi bărbați care semănau izbitor de mult: unul mort într-un centru de detenție al regimului sirian, altul, viu în fotografia de pe o carte de identitate. - Nu suntem 100% siguri că e aceeași persoană. Trebuie analize suplimentare.”
