Opere esentiale 7 - Nevroza, psihoza, perversiune

Opere esențiale 7 - Nevroză, psihoza, perversiune - Sigmund Freud Printre contribuțiile importante ale lui Freud la psihologie se numără identificarea, descrierea și explicarea nevrozei obsesionale. Etiologia este, ca și în cazul isteriei, sexuală, adică un conflict psihic infantil. În timp ce în cazul isteriei este vorba despre o fixație oedipiană, în nevroză obsesională, fixația libidoului se produce la stadiul sadic-anal al dezvoltării psihosexuale. Prezentul volum conține două dintre cazurile celebre ale lui Freud — „Omul cu șobolani" și „Cazul președintelui Schreber", ambele, unul de nevroză și altul de psihoză, fiind atribuite unor conflicte și fixații la stadiul sadic-anal. În aceeași cheie explicativă se înscrie și incitantul studiu „Un caz de nevroză demoniacă în secolul al XVII-lea". Toate celelalte studii stau sub semnul cercetării manifestărilor și modificărilor pulsiunii sexuale în stadiul sadic-anal al dezvoltării psihosexuale.  Știm că o perversiune infantilă nu este obligatoriu să rămână pentru toată viața, ea poate cădea și mai târziu pradă refulării, poate să fie înlocuită de o formațiune reacțională sau poate fi transformată printr-o sublimare. Însă, atunci când aceste procese nu intervin, perversiunea se conservă în viața mătură; acolo unde găsim la adult o deviație sexuală - perversiune, fetișism, inversiune trebuie să ne așteptăm să descoperim în copilăria individului, prin cercetare anamnestică, o astfel de întâmplare cu rol fixator. - Sigmund Freud Nu sunt, desigur, primul care a fost frapat de asemănarea între așa-zisele acțiuni compulsive ale nevroticilor și actele rituale prin care credinciosul își arată pioșenia. Oamenii care desfășoară acțiuni compulsive sau ceremoniale aparțin, alături de cei care suferă de gânduri obsesive, idei obsedante, impulsuri obsesive, unei entități clinice aparte, această afecțiune fiind desemnată de obicei cu numele de „nevroză obsesională". - Sigmund Freud Traducători: Roxana Melnicu, Corneliu Irimia, Reiner Wilhelm și Silviu Dragomir.